Papa aminteşte „exemplul strălucit” al Cardinalului Nguyên Van Thuân

20.09.2002, Vatican (ZENIT) - Papa Ioan Paul al Il-lea l-a evocat pe cardinalul François Xavier Nguyên Van Thuân ca fiind „un strălucit exemplu al încrederii creştine până la martiriu” în timpul celebrării funeraliilor prelatului vietnamez.

Cardinalul Nguyên Van Thuân, care a murit luni la vârsta de 74 de ani, a fost preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dreptate şi Pace. A petrecut 13 ani în închisori comuniste din ţara sa natală, după care a fost numit în 1975 ca episcop co-adiutor de Saigon.

„Şi-a pus întreaga viaţă sub semnul speranţei”, a spus Papa Ioan Paul al II-lea, care a călătorit de la Castel Gandolfo pentru a prezida ceremonia funeraliilor în bazilica Sf. Petru în această după-amiază.
De fapt, împreună cu invitaţia la speranţă, Pontiful a amintit că arhiepiscopul Nguyên Van Thuân a început meditaţiile pentru exerciţiile spirituale pentru Curia Romană în martie 2000.

Papa, care l-a primit pe arhiepiscop la Roma după ce regimul comunist l-a deportat, a spus că „în închisoare, [cardinalul] a înţeles că temelia vieţii creştine este cea de `a-l alege doar pe Dumnezeu`, după cum au făcut şi martirii din Vietnam în ultimul secol. Martirii ne-au învăţat să spunem `da`: un `da` necondiţionat sau limitat în iubirea faţă de Domnul; dar şi un `nu` mândriei, compromisului, nedreptăţii”, a spus Sfântul Părinte, citându-l pe cardinalul vietnamez.

„Secretul său a fost încrederea de neînfrânt în Dumnezeu, hrănită de credinţă şi de acceptarea suferinţei cu iubire”, a explicat Papa Ioan Paul al II-lea. „A celebrat Liturghia în fiecare zi în închisoare cu trei picături de vin şi un strop de apă în palma mâinii. Acesta a fost altarul său, catedrala sa. Trupul lui Cristos i-a fost `medicament`”, a continuat el.

„Încrezător până la moarte, a rămas senin şi bucuros de-a lungul îndelungatei şi dureroasei şederi în spital”, a concluzionat Sfântul Părinte. „În ultimele zile, când nu mai putea să vorbească, îşi fixa privirea îndelung asupra crucifixului din faţa sa. S-a rugat în tăcere, în timp ce sacrificiul său suprem culmina, încoronând o viaţă marcată de asemănarea eroică cu Cristos răstignit”.