Majoritatea celor care au cerut sinuciderea asistată s-au răzgândit ulterior
03.07.2002, Washington (CWNews) - Aproape 90% dintre cei care le-au cerut medicilor lor să îi ajute să se sinucidă s-au răzgândit ulterior, potrivit unui studiu publicat marţi în Revista Asociaţiei Medicale Americane.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că oamenilor care au cerut sinuciderea asistată le este frică de fapt de durere sau de altceva, şi au nevoie să fie încurajaţi. „Oamenii se răzgândesc adesea”, a spus dr. Susan Tolle, director al Centrului pentru Etică în Îngrijirea Medicală de la Universitatea de Medicină şi Ştiinţă din Oregon. „Doctorii nu învaţă deloc în şcolile de medicină ce să facă, ce să spună, cum să îi ajute pe oameni în temerile lor care îi conduc la această cerere”, a spus Tolle.
Cercetătorii au studiat efectele legii „Moarte cu demnitate”, din 1997, din Oregon, singurul stat care a legalizat sinuciderea asistată. Ei au citat studii care sugerează că aproximativ 1% dintre pacienţi cer sinuciderea asistată medical, şi unul din zece dintre aceşti pacienţi au primit şi luat prescripţia letală. „În final, mai puţin de 1 din o mie de locuitori din Oregon ia o prescripţie letală. Cu alte cuvinte, deşi legală, această opţiune nu este folosită în mod curent în acest stat”, a declarat dr. Paul Bascom, profesor de medicină care a lucrat la studiu. Totuşi, un număr estimativ de 25.000 de persoane din SUA le cer medicilor lor prescripţii letale în fiecare an, deşi acest lucru este ilegal în majoritatea locurilor.
Studiul a arătat că chiar şi persoanele cu boli în stadiul terminal care nu duc la morţi dureroase sunt prost informate în legătură cu consecinţele bolilor lor şi cer sinuciderea asistată. Alţii cred că medicul lor le va da o injecţie letală dacă îi cer acest lucru. În Oregon, unde sinuciderea asistată este legală, medicii au voie doar să dea o reţetă, şi pacientul este cel care trebuie să ia supradoza pentru a se sinucide.
„Ceea ce medicul trebuie să facă este să respire adânc şi să spună: `De ce ceri acest lucru?`, în loc să îţi ceară să indici dacă eşti dornic sau nu să participi”, a spus Tolle. „Medicul ar trebui să întrebe: `De ce îţi este frică? Ce te îngrijorează?”`, a sfătuit ea.
Ma numesc Emanuela si am 23 de ani.
Am citit pe Internet ca statul Oregon din USA e singurul in care e permisa sinuciderea asistata. Stiu ca marea majoritate va fi impotriva a ceea ce urmeaza sa spun deoarece nu e considerat etic si ca se spune ca fiecare e normal sa moara atunci cand ii este dat de soarta. Indraznesc totusi sa recunosc ca mi-as dori sa emigrez in America si sa ma stabilesc in statul Oregon cu toate actele in regula, ca sa-mi asigur o moarte nechinuitoare in cazul in care o sa fac cancer, deoaece deja am probleme mari de sanatate pe care medicii nu au reusit sa mi le rezolve.
As vrea in primul rand sa ma duc in Statele Unite deoarece stiu ca acolo ai mai multe posibilitati ca in Romania si din cauza ca as vrea sa-mi traiesc tineretea inte-un fel mai aventuros, adica sa ma alatur unui grup care sa indrageasca natura si fenomenele meteorologice deosebite. Am vasut la Discovery Channel ce bine se simteau acei oameni care se ocupau de studiul si filmarea fenomenelor extreme, cum sunt uraganele, tornadele , fulgerele sau vulcanii.
As prefera sa staiesc putin, dar sa ma bucur din plin de fiecare zi si sa nu regret ceea ce fac, chiar daca m-as expune unor pericole mari. Un fotograf de fulgere( vanator de furtuni), zicea ca ar prefera sa moara lovit de trasnet decat sa-l omoare incet si sigur o boala incurabila, asa cum ar fi cancerul. MI-a placut cum gandea si cred ca mai sunt si altii care ar spune tot asa.
Dar sa ma intorc la subiectul principal. Personal sunt de acord cu moartea asistata in cazul persoanelor cu boli incurabile sau chiar si in cazul celor care pot demonstra ca nu mai au pentru ce trai. Aceasta e doar parerea mea si nu vreau sa impun nimanui sa gandeasca ca mine si in nici un caz sa fac pe nimeni sa creada ca viata nu merita traita, chiar daca trebuie sa treci prin tot felul de greutati dau boli. Personal nu sunt prea obtimista, mai ales ca trebuie sa recunosc ca ma simt oarecum invinsa de problemele mele de sanatate despre care inca nu m-a lamurit nimeni daca sunt sau nu de netratat. Am insa teama ca nu o sa ma mai vindec si ca peste ani o sa fac complicatii din cauza carora o sa sufar foarte mult, mai ales ca problemele mele sunt vechi de 15 ani si s-au agravat in urma cu 6 ani. Iar suferinta care ma tot macina de atata vreme m-a facut sa am compasiune pentru cei necajiti sau bolnavi si ma gandesc ca cei care nu mai au sanse, ca ar fi mai bine sa nu se mai chimuiasca ani de zile in zadar. Ma refer la cei cu cancere sau alte boli incurabile si care nu mai pot suporta tratamentele si durerile ingrozitoare.
Stiu ca in ceea ce ma priveste pe mine, vor putea exista numeroase, care imi vor recomanda sa fiu obtimista, sa merg la biserica , sa-mi gasesc diverse preocupari ca sa nu ma mai gandesc ca sunt bolnava sau sa merg la un psiholog sau psihiatru. Daca cineva va dori sa ma contacteze, eu nu am nimic impotriva, insa vreau sa se stie ca am o gandire logica si ca nu sufar de vreo boala dintr-aceea care iti afesteaza discernamantul.
Va multumesc pentru timpul acordat acestui comentariu.