Expoziţie despre anglicanism la Muzeele Vaticanului
04.06.2002, Vatican (ZENIT) - O expoziţie despre istoria anglicanismului s-a deschis la Muzeele Vaticanului, prezentare care ar putea promova relaţiile ecumenice dintre Roma şi Londra. Intitulată „Anglicanismul şi Biserica Apuseană: continuitate şi schimbare”, expoziţia a fost organizată cu colaborarea muzeului, a Catedralei Norwich şi a Ambasadei Britanice la Vatican.
Expoziţia a fost inaugurată luni de către Cardinalul american Edmund Szoka, Preşedintele Comisiei Pontificale pentru Statul Vatican, în prezenţa Cardinalului german Walter Kasper, Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, şi a Rev. Stephen Platten, decan canonic al Catedralei Norwich. Iniţiativa a coincis cu a 50-a aniversare a încoronării reginei Elisabeta a II-a.
Prefaţa la catalogul expoziţiei a fost scrisă de Dr. George Carey, Arhiepiscopul anglican de Canterbury, care speră ca această prezentare să servească la consolidarea „prieteniei ecumenice”. Expoziţia, amenajată sub frescele Capelei Sixtine, include 21 de panouri care relatează în imagini istoria evanghelizării Marii Britanii şi consolidarea Bisericii în primele secole ale Evului Mediu.
Există o secţiune despre schisma cauzată de Henry al VIII-lea în secolul al XVI-lea şi, în final, o secţiune despre apropierea dintre Londra şi Roma, care a înregistrat un progres rapid în 1960, când Papa Ioan al XXIII-lea l-a primit la Vatican pe Geoffrey Fisher, Arhiepiscopul de atunci de Canterbury.
Un alt gest decisiv în apropierea dintre cele două Biserici a avut loc în Roma în 1966, cu ocazia vizitei unui alt Arhiepiscop de Canterbury, Michael Ramsey. Papa Paul al VI-lea i-a dat primatului anglican inelul său episcopal, ca un semn de prietenie şi de speranţă într-o viitoare comuniune. Inelul este expus şi el în Capela Sixtină.
Vorbind la Radio Vatican, Cardinalul Kasper a explicat faptul că expoziţia reprezintă un „pas mic” spre unitate dar, „foarte important, deoarece trebuie să ne cunoaştem istoria pentru a construi un viitor comun”.
