Darurile de la Domnul se multiplică dăruindu-le
16.11.2008, Vatican (Catholica) - Zeci de mii de credincioşi s-au reunit la amiază în ziua de duminică, 16 noiembrie 2008, în Piaţa San Pietro, pentru a se ruga împreună cu Papa Benedict al XVI-lea antifonul marian Angelus Domini. În alocuţiunea sa, Papa a comentat parabola talanţilor propusă la Liturghia duminicală, subliniind aşteptarea activă a întoarcerii Domnului şi amintind că darurile primite de la Domnul se multiplică dăruindu-le. După recitarea antifonului, Papa a salutat comunităţile călugăreşti de clauzură precum şi Biserica de rit ambrozian, care a început perioada Adventului cu Noul Lecţionar Ambrozian revizuit, iar în salutul în limba engleză s-a rugat pentru victimele accidentelor de circulaţie stradală şi a invitat pe şoferi, pasageri şi pietoni la responsabilitate pentru siguranţa rutieră. Vă oferim textul alocuţiunii după traducerea realizată de Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
Cuvântul lui Dumnezeu din această duminică – penultima a anului liturgic – ne invită să fim vigilenţi şi silitori, în aşteptarea întoarcerii Domnului Isus la sfârşitul timpurilor. Pagina evangelică povesteşte renumita parabolă a talanţilor, relatată de Sfântul Matei (25,14-30). „Talantul” era o antică monedă romană, de mare valoare, şi tocmai din cauza popularităţii acestei parabole a devenit sinonim cu aptitudine personală, talent, pe care omul este chemat să-l facă să rodească. În realitate, textul vorbeşte despre „un om care, având de plecat într-o lungă călătorie, a chemat la el pe servitorii săi şi le-a încredinţat avuţia sa” (Matei 25,14). Omul din parabolă îl reprezintă pe Cristos însuşi, servitorii sunt ucenicii iar talanţii sunt darurile pe care Isus le încredinţează lor. De aceea asemenea daruri, pe lângă calităţile naturale, reprezintă bogăţiile pe care Domnul Isus ni le-a lăsat ca moştenire, pentru ca să le facem să rodească: Cuvântul Său, depozitat în Sfânta Evanghelie; Botezul, care ne reînnoieşte în Duhul Sfânt; rugăciunea – Tatăl nostru – pe care o înălţăm la Dumnezeu ca fii uniţi întru Fiul; iertarea Sa, pe care ne-a poruncit să o purtăm tuturor; sacramentul Trupului Său jertfit şi al Sângelui vărsat. Într-un cuvânt: Împărăţia lui Dumnezeu, care este El însuşi, prezent şi viu în mijlocul nostru.
Aceasta este comoara pe care Isus a încredinţat-o prietenilor Săi, la capătul scurtei Sale existenţe pământeşti. Parabola de astăzi insistă asupra atitudinii interioare cu care să primim şi să valorizăm acest dar. Atitudinea greşită este cea a fricii: servitorul căruia îi este frică de stăpânul său şi se teme de întoarcerea lui, ascunde moneda în pământ şi ea nu produce nici un rod. Aceasta i se întâmplă, de exemplu, celui care, după ce a primit Botezul, Împărtăşania, Mirul, îngroapă aceste daruri sub un strat de prejudecăţi, sub o imagine falsă despre Dumnezeu ce paralizează credinţa şi faptele, încât trădează aşteptările Domnului. Dar parabola pune mai bine în relief roadele bune aduse de ucenicii care, fericiţi de darul primit, nu l-au ascuns cu teamă şi gelozie, ci l-au făcut să rodească, împărţindu-l cu alţii, împărtăşindu-l. Da, ceea ce Cristos ne-a dat se multiplică dăruind! Este o comoară menită să fie cheltuită, investită, împărţită cu toţi, cum ne învaţă acel mare administrator al talanţilor lui Isus care este apostolul Paul.
Învăţătura evanghelică pe care ne-o oferă astăzi liturgia a avut influenţă şi asupra planului istorico-social, promovând în populaţiile creştine o mentalitate activă şi întreprinzătoare. Mesajul central priveşte însă spiritul de responsabilitate cu care să primim Împărăţia lui Dumnezeu: responsabilitate faţă de Dumnezeu şi faţă de umanitate. Întruchipează în mod desăvârşit această atitudinea a inimii Fecioara Maria care, primind cel mai preţios dintre daruri, pe Isus însuşi, l-a oferit lumii cu imensă iubire. Ei să îi cerem să ne ajute să fim „servitori buni şi credincioşi”, ca să putem lua parte într-o zi „la bucuria Domnului nostru”.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
