Pastorala de Paşti 2002 a Arhiepiscopului Anania
26.04.2002, Cluj-Napoca (Viaţa Cultelor) - „(…) Curăţenia corpului, a locuinţei şi a mediului înconjurător e una din trebuinţele elementare ale omului, iar importanţa ei este subliniată şi de faptul că Vechiul Testament îi acordă o atenţie cu totul aparte. Legea lui Moise face din ea un ritual obligatoriu. În acelaşi timp, ea are şi o altă dimensiune: curăţenia fizică trebuie însoţită, neapărat, de curăţia morală. Dacă cea fizică depinde numai de om, cea morală depinde, în egală măsură, de om şi de Dumnezeu, prin armonioasă conlucrare; dacă omul o vrea şi o cere, Dumnezeu i-o acordă. (…)
(…) Pentru ca jertfa lui Hristos să devină lucrătoare în fiecare om, e necesar ca fiecare om să şi-o împroprieze prin credinţă şi s-o evalueze prin fapte. Pentru aceasta însă e nevoie de efort. Să ne imaginăm că un om locuieşte în odaia lui şi că fereastra camerei e murdară pe ambele feţe, cu straturi de impurităţi depuse pe geam. Dumnezeu aruncă ploaie pe cea din afară, o spală şi o usucă cu razele soarelui. Dar dacă omul nu va curăţi geamul şi pe dinăuntrul, atunci fereastra va continua să rămână doar un penibil decor într-o cameră întunecoasă; dacă însă el va da dovadă de voinţă, hărnicie, efort şi interes pentru propria sa viaţă, o va curăţi cum ştie el mai bine, iar lumina de afară va năpădi odaia. În acest fel, jerfta lui Iisus, urmată de lumina învierii, devine operantă şi aici. (…)
Dar ne vom întreba: Cum putem să ne curăţim simţirile? Mai întâi prin rugăciune, pentru ca acolo unde s-a înmulţit păcatul omului să prisosească harul lui Dumnezeu. (…) În al doilea rând, prin cercetarea cugetului şi mărturisirea păcatelor, adică prin Taina Spovedaniei. La aceasta ne îndeamnă nu numai Sfântul Apostol Iacob, ci şi Sfântul Evanghelist Ioan. (…) În al treilea rând, prin iubire sinceră faţă de aproapele, aşa cum ne porunceşte Sfântul Apostol Petru. (…)
Iată deci cum se poate ajunge la curăţirea simţirilor şi, prin aceasta, la imensa bucurie de a-L vedea pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a învierii; şi nu numai pe El, acum, în Sărbătoare, ci şi pe Tatăl Său, atunci, în veşnicie. (…)
Există în lume o îngrijorare crescândă asupra repeziciunii cu care ne sunt otrăvite pământul, apa şi aerul. Nu e un secret pentru nimeni că uriaşele defrişări ale pădurilor – în special ale celor tropicale – giganticele deversări de reziduuri toxice în apele fluviilor şi mărilor, necontenitele fumegări ale noxelor industriale în toate straturile atmosferei – inclusiv în cel de ozon – reprezintă o ameninţare crescândă la adresa sănătăţii şi vieţii omenirii. Fenomenul se cheamă poluare, iar combaterea lui stă pe umerii mişcărilor ecologiste, deseori neputincioase în faţa vidurilor legislative şi a lăcomiei pecuniare.
Din nefericire, în paralel cu poluarea naturii se desfăşoară şi o uriaşă campanie de poluare a spiritului. Profitând abuziv de toleranţa democratică, viciind noţiunea de libertate şi folosind-o ca adăpost al corupţiei şi abjecţiei, o mulţime de agenţi ai răului pătrund insidios în conştiinţele tinerilor, adolescenţilor, puberilor şi chiar în acelea ale copiilor, colportând o mare varietate de materiale poluante, pe cât de atrăgătoare, pe atât de nocive. În şcoli îşi fac apariţia şi se dezvoltă lenea, indecenţa, fumatul, alcoolismul, viciile precoce şi, mai nou, consumul de droguri. Sub masca unor programe educaţionale se promovează libertinajul, care, la rândul său, anulează instinctul matern şi duce la disoluţia conceptului de familie. Reclama neruşinată se răsfaţă în paginile unor ziare de mare tiraj, în timp ce o seamă de reviste cultivă deriziunea mitocănească şi asasinatul moral. Televiziunea, mass-media cu cel mai mare impact asupra populaţiei, a devenit principalul agent prin care se inoculează apetitul pentru violenţă, sălbăticie, vulgaritate şi umor de cea mai joasă speţă. De pretutindeni, mintea şi inima omului sunt supuse unui continuu bombardament al răului deghizat, atât de persistent încât, în cele mai multe cazuri, sfârşeşte prin a deveni o a doua natură. Toate acestea, în numele drepturilor omului şi al libertăţii de exprimare!
E vremea ca şi pentru noi, ortodocşii, abordarea acestor triste realităţi să nu mai fie un tabu, nici chiar în ziua de Paşti! (…) Paştile trec repede, vă duceţi acasă şi veţi fi întâmpinaţi de neostoita canonadă a poluării spirituale. Reţineţi însă un fapt esenţial: Dacă agresorul are dreptul de a ataca, şi tu, cel agresat, ai dreptul să te aperi: Nu mergând spre el, ci tăindu-i lui calea către tine. Al tău e banul cu care cumperi ziarul, în mâna ta e butonul televizorului, al tău e copilul de la şcoală şi al tău e dreptul de a vorbi în sfatul părinţilor. Apără-te cuviincios, dar cu fermitate. Adu-ţi aminte de tinerii din Decembrie `89 în faţa celor ce încă mai erau de partea dictaturii: „Voi cu arme, noi cu flori”! Şi au învins florile. Citeşte în Apocalipsă lupta dintre Fiară şi Miel: învingător va fi Mielul.
