Poziţia Vaticanului faţă de situaţia din Rusia şi cea din Ţara Sfântă

24.04.2002, Roma (ZENIT/Avvenire) - La începutul pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea, Vaticanul întreţinea relaţii diplomatice cu 84 de ţări. Astăzi numărul a ajuns la 172, încă două ţări urmând a se adăuga în curând. Cifrele demonstrează scopul activităţii diplomatice a Vaticanului. Arhiepiscopul Jean-Louis Tauran, Secretarul Vaticanului pentru Relaţiile cu Statele, a discutat marţi despre această temă la Universitatea Catolică din Milano. În continuare, el vorbeşte despre actualele puncte critice ale diplomaţiei Vaticanului.

– Ce iniţiative concrete au fost luate după expulzarea din Rusia a Episcopului Jerzy Mazur al Diecezei Sf. Iosif din Irkutsk, estul Siberiei, şi a pr. Stefano Caprio, paroh în Vladimir şi Ivanovo?
– Ne-am exprimat protestele noastre în faţa autorităţilor ruse, pentru care Mazur şi Caprio sunt persoane non-grata. De ce? Este vorba de o violare a angajamentelor internaţionale la nivelul libertăţii religioase, angajamente asumate de Rusia.

– Cele două expulzări au avut loc datorită oficialităţilor publice. Este însă dificil să nu le pui în contextul relaţiilor critice care există între Biserica Ortodoxă Rusă şi Biserica Catolică. În acest caz, ce poate fi făcut?
– Protestele şi supărările noastre nu diminuează gradul de înţelegere pe care îl avem, sau profunzimea ei. Suntem foarte conştienţi de faptul că Biserica Ortodoxă a suferit în ultimii ani din cauza regimului sovietic: izolare, represiuni, martiraje. Acestea sunt suferinţe care au marcat într-un mod special Ortodoxia rusă. Din aceste motive, voi spune: Sfântul Scaun nu simte nici o animozitate relativ la Biserica Ortodoxă. Dimpotrivă, suntem bucuroşi să o putem ajuta să crească.

– Un alt punct critic este Ţara Sfântă. Care este poziţia Vaticanului?
– Repet: este vorba despre două popoare cu drepturi egale. Israelienii au dreptul la securitate; palestinienii au dreptul la un stat. Nici unul dintre drepturi nu trebuie să prevaleze asupra celuilalt. Este absolut necesar ca forţa legii să prevaleze asupra legii forţei. Repet acest lucru în special în aceste zile, în care din nou sfidarea vieţii şi violenţa armată cuprind o întreagă regiune.

– Ce paşi ar trebui făcuţi pentru a aduce pacea şi dreptatea din nou în Ţara Sfântă?
– Retragerea din Teritoriile Ocupate, respectarea rezoluţiilor Naţiunilor Unite, implicarea comunităţii internaţionale şi recunoaşterea unui statut juridic internaţional pentru locurile sfinte.

– Locurile sfinte reprezintă o temă de mare importanţă, mai ales după invadarea Bazilicii Naşterii din Betleem de către 200 de palestinieni.
– Intrarea acelor oameni înarmaţi reprezintă o violare a locurilor sfinte. Oricum, problema nu poate fi rezolvată folosindu-se forţa. Vaticanul a propus înfiinţarea unei comisii bilaterale israeliano-palestiniene care să rezolve problema. În general, putem vedea, aşa cum ne arată istoria, că protecţia locurilor sfinte suferă atunci când ea este încredinţată unei singure autorităţi naţionale. Tocmai de aceea cerem încă o dată comunităţii internaţionale să fie garantul locurilor iubite de evrei, de musulmani şi de creştini – iubite de credincioşi de pe întreaga planetă.

– În discursul Dvs, explicaţi faptul că apărarea vieţii şi a familiei este unul dintre noile domenii de acţiune internaţională pentru Vatican. Cum poate fi această acţiune integrată în construcţia Uniunii Europene, în care sunt state ca Olanda, care au legalizat practici precum eutanasia?
– Noi încurajăm episcopatul european să înveţe cum să îi ajute oamenii să devină tot mai conştienţi de provocări, şi pe politicieni să ia deciziile corecte, pentru a se ajunge la o societate care să respecte demnitatea umană, libertatea şi morala naturală.