Sărbătoarea Ierarhului Calinic de la Cernica
13.04.2002, Bucureşti (Catholica) - Din ultimul număr al publicaţiei săptămânale „Viaţa Cultelor”, aflăm despre celebrarea sărbătorii Sf. Ierarh Calinic, printr-o Liturghie oficiată la Cernica – unde se află moaştele Sfântului – de P.F. Pr. Patriarh Teoctist împreună cu Î.P.S. Nifon Mihăiţă, Arhiepiscopul Târgoviştei, PS Ambrozie Sinaitul, Episcop vicar patriarhal, P.S. Sebastian Ilfoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Arhim. Nicolae Condrea, ales de curând ca nou păstor al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din SUA şi Canada, şi Arhim. Macarie Ciolan, Exarhul mânăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor, stareţul mânăstirii menţionate. În cuvântul de învăţătură rostit cu acest prilej, P.F. Pr. Teoctist a reamintit vremurile grele în care a fost canonizat Ierarhul Calinic, în plină stăpânire comunistă, „când omul nu avea decât valoare biologică, iar credinţa era marginalizată”.
Despre Sfântul sărbătorit, articolul din „Viaţa Cultelor” scrie: Ierarhul Calinic de la Cernica (+1868) este primul sfânt canonizat de Biserica Ortodoxă Română. Pe numele de botez Constantin, viitorul sfânt s-a născut la 7 octombrie 1787 în Bucureşti. A intrat ca frate la mânăstirea Cernica în 1807 şi un an mai târziu a fost călugărit sub numele Calinic, fiind hirotonit ierodiacon. După cinci ani a fost hirotonit preot, iar în 1816 este ales stareţ al mânăstirii, pe care a slujit-o vreme de 33 de ani. În 1851 a fost ales Episcop la Râmnicu Vâlcea, calitate în care a păstorit vreme de 17 ani. În toţi aceşti ani a dus o viaţă duhovnicească plăcută lui Dumnezeu, a fost mângâiere pentru săraci şi văduve. A fost împodobit cu darul facerii de minuni, tămăduind bolnavi, cunoscând gândurile ascunse ale oamenilor, sfârşitul lor şi chiar pe al său. Împovărat de vârstă, se retrage din scaun şi revine la Cernica, unde a mai trăit încă un an în boală şi pregătire pentru veşnicie, după cum scrie „Gazeta creştină” (protopopiatul Botoşani), nr. 109/1-14 aprilie 2002. S-a mutat la Domnul la 11 aprilie 1868; plâns de tot soborul călugărilor, al preoţilor şi al ierarhilor, ca şi de mii de credincioşi, a fost îngropat în pridvorul bisericii „Sf. Gheorghe” din incinta mânăstirii, potrivit testamentului lăsat de el.
În 1955 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea ierarhului Calinic de la Cernica, slujba canonizării desfăşurându-se la 23 octombrie acelaşi an, cu zeci de arhierei, cu sute de călugări şi cu mii de credincioşi. Toţi aceştia au pornit în procesiune de la biserica „Sf. Pantelimon”, din marginea Bucureştiului, şi după o oră de mers încet au intrat pe poarta mânăstirii Cernica. În pridvorul bisericii „Sf. Gheorghe” se aflau osemintele galbene ca ceara ale Sfântului Calinic, pe care Patriarhul Justinian Marina (1948-1977) le-a spălat în vin amestecat cu Sfântul şi Marele Mir şi cu alte mirodenii, apoi le-a aşezat în racla nouă, anume pregătită, sculptată cu scene din viaţa Sfântului. A urmat închinarea la sfintele moaşte şi citirea unor rugăciuni speciale, precum şi a Gramatei Sinodale de canonizare a Sfântului Calinic. În afară de mânăstirea Cernica, în România mai există o mânăstire care are hramul „Sfântul Calinic de la Cernica”, şi anume la Popânzăleşti, judeţul Dolj (Mitropolia Olteniei, care înglobează şi Episcopia Râmnicului).
