Maica Elisabeta: Du-te!

10.04.2002, Iaşi (Catholica) - „Ce deosebire există între steaua care s-a oprit la Betleem deasupra ieslei în care a stat Pruncul-Dumnezeu şi steaua de pe fondul roşu al drapelului Chinei comuniste? Întrebare neaşteptată! Dar dacă e pusă Maicii Elisabeta, autoarea acestei cărţi, răspunsul este şi mai surprinzător: `Nu este nici o deosebire!` Carmelita noastră găseşte genială ideea creştinilor de la Pekin de a îmbrăca ieslea în mătasea roşie a drapelului chinez aşezat de aşa manieră încât steaua să domine scena Naşterii Mântuitorului întregii lumi.”

Cu aceste cuvinte se deschide prefaţa semnată de Episcopul Gerard Daucourt de Troyes la cartea „Du-te!”, apărută anul acesta la editura Ars Longa. Cartea reprezintă memoriile Maicii Elisabeta (Marie Roussel) după aproape 20 de ani de misionarism în China. Sora carmelită s-a născut la 18 noiembrie 1903, a intrat în Carmelul din Nancy la 16 iulie 1926, iar la 20 ianuarie 1927 în ordin cu numele Maria-Elisabeta a Trinităţii. Misiunea în China şi-a început-o în 1933, la Carmelul din Chung King, pe care îl va şi conduce din 1948 până în 1952. În acest an, datorită revoluţiei chineze, Maica Elisabeta a trebuit să părăsească China; revenită în Franţa a fost superioara Carmelului din Nancy între 1952 şi 1961, respectiv între 1964 şi 1973.

Împreună cu trei surori de la Carmelul din Nogent-sur-Marne, Maica Elisabeta este responsabilă de fondarea Carmelului de rit bizantin, care a avut loc la 11 mai 1974 la Saint-Remy. O mănăstire de acest fel se află şi pe teritoriul României: este vorba de schitul „Sfânta Cruce” din Stânceni, Mureş, pe care Maica Elisabeta a dorit în 1994 să îl viziteze, dar sănătatea a împiedicat-o în final. La 15 iunie 1996 avea să se stingă în chilia ei din Saint-Remy. Cartea apărută la editura Ars Longa oferă o mărturie de viaţă a unei persoane care, după cum afirmă tot Episcopul Daucourt, „vedea totul cu pace, în luma pe care i-o dădea credinţa”.