Bisericile de lemn: o soluţie viabilă?

10.04.2002, Cluj-Napoca (Catholica) - Întâlnirea de vineri, 5 aprilie, de la Bucureşti, dintre Ierarhii greco-catolici şi ortodocşi, convocată de Ministerul Culturii şi Cultelor (MCC), nu poate fi în nici un caz descrisă ca o reuşită. Deşi Arhiepiscopul Andrei Andreicuţ, într-un interviu la BBC, a subliniat că însăşi întâlnirea între Ierarhi a fost un lucru pozitiv, cu siguranţă că cele două tabere nu au mers ca să se vadă. Iar rezultatele întâlnirii sunt sărace: Episcopul de Alba Iulia a oferit o casă dărăpănată greco-catolicilor din Ocna-Mureş în schimbul bisericii (ofertă respinsă de greco-catolici), iar MCC s-a oferit să finanţeze construirea a 50 de biserici spre dezamorsarea conflictului şi să sprijine acţiunile de retrocedare a bisericilor şi a caselor parohiale foste greco-catolice închise.

Imediat după întâlnire, Mitropolitul Bisericii Greco-Catolice, IPS Lucian Mureşan, a salutat iniţiativa MCC, dar şi-a declarat reţinerea faţă de soluţiile găsite. El a mai declarat ca fiind inadmisibil ce se întâmplă în anumite parohii din Transilvania, unde biserici foste greco-catolice sunt ţinute de ortodocşi închise, adesea cu uşile bătute în cuie, doar să nu fie retrocedate. Libertatea religioasă a cultului greco-catolic este împiedicată în continuare. Aceste idei sunt întărite şi în scrisoarea deschisă pe care Întâistătătorul Bisericii Greco-Catolice a adresat-o pe 9 aprilie Ministrului Culturii şi Cultelor, dl Răzvan Theodorescu.

Cât de bună este însă idea bisericilor de lemn? Ierarhii greco-catolici, fără a refuza oferta, nu par a fi prea încântaţi. Impunerea bisericilor de lemn aduce aminte cu tristeţe de perioada regimului habsburgic, când românilor li se permitea să-şi construiască doar biserici din lemn. Dar mai există şi un motiv obiectiv: este vorba de tradiţia arhitecturală. Dacă în zona Maramureşului bisericile de lemn se potrivesc tradiţiei arhitecturale de aici, nu la fel se poate spune în cazul parohiilor greco-catolice din alte zone ale Transilvaniei. Alegerea parohiilor unde se poate construi biserici de lemn trebuie astfel făcută în conformitate cu tradiţia zonei. Desigur există şi argumentele tehnice, care fac aproape imposibilă construirea unei biserici de lemn în oraşe, datorită problemelor de încadrare în planul urbanistic zonal.

Propunerea formulată de dl Răzvan Tehodorescu încă din toamna anului trecut, în valul protestelor legate de dărâmarea bisericii din Vadul Izei, de a construi biserici de lemn pentru greco-catolici, a rămas doar la nivel de afirmaţii, fără nici un înscris. Între timp, ca urmare a discuţiilor cu Cardinalul Angelo Sodano, Secretarul de Stat al Vaticanului, ideea construirii de biserici pentru greco-catolici s-a extins de la biserici de lemn la biserici de lemn şi de piatră. Astfel, la întâlnirea de vineri, Ministrul Culturii şi Cultelor a afirmat că în intenţia guvernului stă construirea a aproximativ 50 de biserici de lemn, la sate, şi de piatră, la oraşe. Aceasta ar urma să fie o primă etapă, estimată a dura trei ani, dintr-un proces pe zece ani care, speră dl Theodorescu, va rezolva disputa patrimonială dintre BOR şi BRU.

Afirmaţii din partea Guvernului şi a MCC s-au mai auzit însă de nenumărate ori, aşa că greco-catolicii aşteaptă mai întâi faptele. Iar un prim semn al hotărârii MCC de a trece de la vorbe la fapte este adresa din 8 aprilie, prin care cere tuturor Eparhiilor greco-catolice o situaţie exactă asupra lăcaşurilor de cult. Cu privirea aţintită spre intrarea în Uniunea Europeană şi în NATO, Guvernul pare dispus să investească pentru a rezolva un conflict pe care trebuia să îl rezolve din 1990. Să nu uităm că în 1948 Statul comunist a fost cel care a confiscat bunurile Bisericii Greco-Catolice, declarată atunci ilegală, şi deci tot el trebuia să fi rezolvat până acum problema, după exemplul Slovaciei. Dl Răzvan Theodorescu estimează construcţia unei biserici de lemn la 1 miliard de lei, iar a unei din piatră la 15 miliarde de lei.

Greco-catolicii au acum posibilitatea de a-şi mai acoperi ceva din nevoia de biserici. Pentru cele cinci Eparhii, oferta MCC se reduce la 10 biserici per Eparhie – o nimica toată, când în zeci de parohii din fiecare Eparhie Liturghia se celebrează în locuri improprii, precum şcoli, case de cultură, cimitire sau altele. Dar este ceva mai mult decât nimic. Biserica va insista însă să aleagă ea locurile unde să construiască acele biserici, bineînţeles urmărind în primul rând detensionarea conflictelor, acolo unde există. Mai mult, Ierarhii greco-catolici insistă ca acolo unde o anumită biserică are o valoare de simbol, MCC să îşi direcţioneze fondurile spre BOR, astfel încât greco-catolicii să îşi primească înapoi biserica, rămânând ca ortodocşii să îşi construiască una nouă în locul celei retrocedate.

BOR rămâne mai departe fidelă poziţiei ei tergiversare în problema retrocedărilor. Fără a ajuta de loc prin această poziţie Guvernul şi România în intenţia de aderare la organismele euro-atlantice, BOR vorbeşte de dialog, de principiile creştine, de drepturile credincioşilor (ortodocşi desigur), reducându-şi gesturile de retrocedare, în afara Mitropoliei Banatului desigur, la doar câteva cazuri, care se pot număra pe degete.