Preoţilor li se cere să evite rigorismul şi laxismul în confesional

21.03.2002, Vatican (ZENIT) - În tradiţionala sa Scrisoare pentru Preoţi din Joia Sfântă, Papa Ioan Paul al II-lea cheamă la redescoperirea Sacramentului Reconcilierii şi la evitarea rigorismului sau a laxismului în confesional. Papa îi sfătuieşte pe cei peste 405.000 preoţi din lume să administreze cu „echilibru pastoral” acest Sacrament care, după ani de criză, trezeşte interesul în rândul tinerilor.

Sfântul Părinte arată în scrisoare că slujirea prin Sacramentul Mărturisirii „a simţit dintotdeauna atacurile a două excese: rigorismul şi laxismul”. Primul exces nu ţine cont de „milostivirea prevenitoare, care stimulează la convertire şi valorizează chiar şi cele mai mici progrese în iubire, deoarece Tatăl vrea să facă imposibilul pentru a-l salva pe fiul pierdut”. Iar laxismul, al doilea exces, „nu ţine cont de faptul că mântuirea deplină, cea care nu este numai oferită, ci şi primită, cea care cu adevărat însănătoşeşte şi ridică, implică o convertire adevărată la exigenţele iubirii lui Dumnezeu”.

Sfântul Părinte observă că „rigorismul distruge şi îndepărtează”, în timp ce „laxismul nu educă şi creează iluzii”. De aceea, potrivit scrisorii papale, „slujitorul iertării, întrupând pentru penitent chipul bunului păstor, trebuie să exprime în egală măsură milostivirea prevenitoare a lui Dumnezeu şi iertarea care însănătoşeşte şi aduce pacea”. „Pe baza acestor principii preotul este delegat să discearnă, în dialog cu penitentul, dacă el este gata pentru dezlegarea sacramentală”, adaugă Papa.

„Dacă nu rezultă altfel, preotul trebuie să presupună că, mărturisindu-şi păcatele, penitentul are o căinţă autentică de ele şi propunerea de a se corecta”, explică Papa Ioan Paul al II-lea. „Această presupunere va fi fondată ulterior, dacă pastoraţia reconcilierii sacramentale va şti să aducă ajutoare corespunzătoare, asigurând momente de pregătire pentru sacrament, care să ajute pe fiecare să maturizeze în sine o conştiinţă suficientă a ceea ce vine să ceară”, continuă Papa.

Dacă penitentul nu simte părere de rău pentru păcate şi dorinţa de a se îndrepta, „confesorul are datoria de a-i spune acestuia că încă nu este pregătit pentru dezlegare”, a subliniat Episcopul Romei. „Dacă dezlegarea ar fi dată celui care declară în mod explicit că nu vrea să se corecteze, ritualul s-ar reduce la o pură iluzie, ba chiar ar avea aspectul unui act aproape magic, capabil poate să creeze o aparenţă de pace, dar nu pacea profundă a conştiinţei, garantată de îmbrăţişarea lui Dumnezeu”, adaugă Papa.

Din aceste motive, Biserica stabileşte că în mărturisire trebuie să existe o „întâlnire personală între confesor şi penitent”, care „este forma obişnuită a reconcilierii sacramentale, iar modalitatea dezlegării colective are un caracter de excepţie”, clarifică Papa Ioan Paul al II-lea.

Sfântul Părinte îi încurajează pe preoţi să redescopere ei înşişi acest acest Sacrament cu „bucurie şi încredere”. „Înainte de toate să-l trăim pentru noi înşine, ca o exigenţă profundă şi un har aşteptat mereu, pentru a reda vigoare şi elan drumului nostru de sfinţenie şi slujirii noastre”, a încheiat Papa, încurajându-i pe preoţi să meargă la spovadă.