Trebuie să ne recunoaştem limitele umane în relaţia cu Dumnezeu

27.02.2002, Vatican (ZENIT) - Papa Ioan Paul al II-lea i-a invitat pe credincioşi să îşi conştientizeze limitările lor, pentru a putea astfel să trăiască cu bucurie dependenţa de Dumnezeu. „Domnul nu este indiferent la lacrimile celor care suferă; El răspunde, consolează şi mântuieşte, deşi nu întotdeauna în moduri care coincid cu aşteptările noastre”, le-a spus Sfântul Părinte miilor de pelerini adunaţi în Aula Paul al VI-lea pentru audienţa generală de miercuri.

Continuând seria de meditaţii asupra psalmilor şi cântărilor din Vechiul Testament, Papa a reflectat astăzi asupra dramei trăite de Iezechia, regele lui Iuda, care a fost dus de boală până în pragul morţii. După ce a experimentat puterea vindecătoare a lui Dumnezeu, regele a înălţat o emoţionantă rugăciune de mulţumire (citată în Isaia 38), pe care şi-o poate însuşi fiecare creştin, fie că se află „în întunericul chinurilor şi al suferinţei, sau în lumina strălucitoare a bucuriei şi a mântuirii”, a spus Sfântul Părinte.

„Cântarea regelui Iezechia ne invită să reflectăm asupra fragilei noastre condiţii de creaturi”, a continuat Papa. „Viaţa umană este bine descrisă de simbolul nomadic al cortului: suntem pentru totdeauna pelerini şi oaspeţi pe pământ… Trebuie să conştientizăm limitele noastre, înţelegând că `zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; Iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere; Că trece viaţa noastră şi ne vom duce`”, a citat Sfântul Părinte din Psalmul 89 [90]:10-12.

El a adăugat însă că, „în ziua bolii şi a suferinţei este drept să ne înălţăm plângerea la Dumnezeu”. Papa a subliniat faptul că regele Iezechia, în ciuda faptului că l-a perceput pe Dumnezeu „ca un adversar”, nu a încetat să îl invoce astfel: „Doamne, sunt în mare cumpănă, nu mă lăsa!” Sfântul Părinte a explicat că această cântare a regelui lui Iuda devine o invitaţie „la speranţă, la rugăciune şi la încredere, în siguranţa că Dumnezeu nu îşi va abandona creaturile”.

„Vom rămâne întotdeauna dincolo de moarte, susţinuţi şi protejaţi de Dumnezeu cel etern şi infinit”, a continuat Papa. El a spus că această experienţă devine mai intensă după învierea lui Isus, care le permite creştinilor să rostească cuvintele Sf. Pavel: „Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?”