Apel al Patriarhului Teoctist în sprijinul Muzeului Satului
27.02.2002, Bucureşti (Viaţa Cultelor) - La 25 februarie curent, P. F. Pr. Teoctist a adresat un apel slujitorilor altarelor şi credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române, chemându-i să contribuie la refacerea gospodăriilor ţărăneşti din Muzeul Satului, distruse în urmă cu câteva zile de un incendiu. Paguba se cifrează la câteva miliarde de lei.
„Împărtăşim durerea ostenitorilor acestei reputate instituţii, precum şi a diriguitorilor şi slujitorilor pe tărâmul culturii din întreaga ţară, faţă de pierderile materiale cauzate de acest eveniment nefericit”, se spune în apel. Întâistătătorul BOR îndeamnă în continuare ca parohiile să organizeze colecte de bani şi de creaţii meşteşugăreşti tradiţionale. Sumele rezultate urmează să fie virate în contul nr. 50074754840 deschis la Trezoreria sectorului I Bucureşti, sau în conturile nr. 8125808910 (în lei) şi 8125804010 (în valută) deschise la ING Bank de Muzeul Satului pentru această acţiune reparatorie. Obiectele etnnografice vor fi transportate la cel mai apropiat centru cultural judeţean.
Muzeul Satului este o operă colectivă, datorată cu precădere activităţii de cercetare multidisciplinară a Şcolii Sociologice de la Bucureşti, condusă de profesorul Dimitrie Gusti (1880-1955) care, în perioada 1925-1935, împreună cu alţi specialişti, a stabilit tipicitatea arhitecturală a zonelor etno-folclorice ale României şi a identificat monumentele tradiţionale demne să fie reprezentate într-un sat-muzeu. Planurile de amplasament au fost realizate de scriitorul, regizorul şi dramaturgul Victor Ion Popa (1895-1946), iar fondurile financiare au fost puse la dispoziţie de Fundaţia Culturală Regală, prin atragerea mai multor surse de finanţare. Inaugurarea oficială a Muzeului a avut loc la 10 mai 1936, iar cea pentru marele public o săptămână mai târziu, în acelaşi timp cu întregul parc Herăstrău, realizat în urma unor ample lucrări peisagistice şi de hidroamelioraţii (1932-1937) care au dus la apariţia unei salbe de lacuri şi spaţii recreative în partea de nord-est a Capitalei române. La inaugurare, muzeul ocupa o suprafaţă de 4,5 hectare, care a crescut în 1948 la 9 ha. În 1990 Primăria municipiului Bucureşti i-a mai acordat o suprafaţă de 3 hectare, care urmează să fie amenajată. Muzeul cuprinde 76 de complexe distincte, totalizând 322 de construcţii (47 locuinţe, anexe gospodăreşti, trei biserici de lemn, trei mori de vânt, instalaţii tehnice care folosesc forţa apei etc.
