Biserica în China: un drum lung de parcurs încă

04.02.2002, Vatican (ZENIT) - China a devenit una dintre principalele preocupări misionare ale Papei Ioan Paul al II-lea, consideră Cardinalul taiwanez Paul Shan Kuo-hsi, care, împreună cu confraţii în episcopat, între 21 şi 31 ianuarie, a făcut vizita „ad limina” la Sfântul Scaun. Cardinalul a făcut declaraţii despre întâlnirea cu Papa, pentru agenţia de ştiri FIDES.

– Eminenţă, cum aţi descrie vizita Dvs „ad limina”?
– Am stat în Roma pentru 10 zile şi ne-am întâlnit cu Papa de trei ori. Fiecare dintre noi a avut parte de o întâlnire privată cu Sfântul Părinte, care s-a dovedit foarte interesat de activitatea misionară din Diecezele noastre şi de relaţiile dintre Biserica din Taiwan şi Biserica din China. În 1984, Sfântul Părinte le-a dat Episcopilor din Taiwan o sarcină specială: să fie o punte de legătură între Biserica din China şi Biserica Universală. Papa ne sprijină în această misiune.

– Ce faceţi pentru a fi o punte de legătură?
– Cu mijloace foarte umile încercăm să facem tot ce ne stă în putinţă. Înainte de toate rugându-ne pentru Biserica din China, şi apoi ajutând Biserica din China mai ales prin promovarea reconcilierii dintre credincioşii din Biserica de stat şi cea din catacombe. Dacă ar fi să compar situaţia de acum cu cea din 1984, aş spune că după 18 ani există mult mai multe legături între creştinii din Taiwan şi cei din China. Am publicat împreună cărţi liturgice; documentele Bisericii traduse în Taiwan sunt folosite şi în China. Eforturile noastre cele mai mari urmăresc însă reconcilierea: ambele ramuri ale Bisericii Catolice din China suferă din cauza persecuţiilor, având în acelaşi timp aceeaşi credinţă.

Majoritatea catolicilor din Biserica de stat îl recunosc pe Papa ca lider şi învăţător al credinţei universale. Şi ei suferă din cauza controlului impus de stat. Atunci când va fi libertate deplină, cele două ramuri ale Bisericii vor arăta că sunt unite în mod profund.

– În ultimii ani, Vaticanul a făcut mai mulţi paşi în direcţia Beijingului, iar Papa şi-a exprimat de mai multe ori iubirea ce o poartă pentru poporul chinez.
– Biserica este sinceră, şi este dornică să promoveze dialogul şi relaţiile cu Beijingul. Până acum însă nu am văzut vreo reacţie sau semn pozitiv din partea Chinei. Relaţiile diplomatice dintre Sfântul Scaun şi China nu par a fi o prioritate pe agenda acesteia din urmă.

La sfârşitul acestui an va avea loc un congres al Partidului Comunist, şi o schimbare la vârf, şi aceasta este principala preocupare a liderilor actuali. Viitoarea conducere se va teme să spună ceva care ar putea declanşa un război de putere. Mă tem că va trebui să aşteptăm doi sau trei ani înainte de a vedea orice semn. Noua conducere va trebui să se formeze şi să îşi consolideze puterea.

– Ar avea Beijingul de câştigat prin acordarea libertăţii religioase depline şi prin stabilirea de relaţii cu Vaticanul?
– China joacă deja un important rol politic şi economic în lume. Dar dacă ar acorda libertate religioase deplină şi ar stabili relaţii cu Vaticanul, prestigiul ţării ar creşte foarte mult. Dacă ar adopta politici de democraţie şi respect, stima lumii pentru China ar creşte, popoarele ar începe să aibă încredere în China, şi ea ar deveni cu adevărat o putere internaţională cu prestigiu deplin.

– În legătură cu misiunea Bisericii în Taiwan, au apărut noi idei în urma vizitei la Roma?
– Ne este foarte clară misiunea noastră. Trebuie să ajutăm societatea să redescopere valorile spirituale. Taiwanul de astăzi este o societate materialistă. Oamenii sunt interesaţi doar de lucrurile materiale. Ca Biserică, trebuie să propunem valorile spirituale.

Înainte de toate, trebuie să întărim valorile familiei. Cultura chineză acordă o mare importanţă familiei: centrul educării copiilor şi fundamentul unei societăţi stabile. Din păcate astăzi sunt multe divorţuri, cămine destrămate şi familii separate.

Există o nevoie urgentă de asistenţă pastorală pentru a sprijini familiile catolice, a le ajuta să fie pline de credinţă, speranţă şi iubire, pentru ca ele să poată fi semne evanghelizatoare pentru familiile necreştine. În acest scop ne vom strădui să implicăm mai mult în munca de evanghelizare laicii şi călugării, precum şi parohiile, pentru a le face să devină adevărate comunităţi-familie. Problema familiilor separate este acută şi în China.