Biserica Ortodoxă Rusă reînvie

23.01.2002, Bucureşti (Viaţa Cultelor) - Sub păstorirea Patriarhului Alexei al II-lea (al 15-lea Întâistătător din istoria Patriarhiei Moscovei şi a Întregii Rusii), Biserica Ortodoxă Rusă este pe cale de a învia, potrivit datelor statistice. Astfel, faţă de 67 de eparhii şi 6893 de parohii câte avea în 1989, aceasta număra, în decembrie 2001, 128 de eparhii şi 19 000 de parohii. Numărul mânăstirilor a crescut şi el de la 18 în 1980, la 480 în decembrie 2001. La această dată, Biserica Ortodoxă Rusă avea 150 de ierarhi, 17500 de preoţi şi 2300 de diaconi. Învăţământul teologic rus cuprinde cinci Academii (faţă de numai 2 în 1991), 26 seminare (faţă de 3 în 1988), două Universităţi, un Institut, 28 de şcoli de pictură a icoanelor, şi aproximativ 6000 de studenţi teologi, potrivit datelor oferite de pagina de internet a Bisericii Ortodoxe Ruse la 20 decembrie 2001. Datele ne-au fost comunicate de Pr. dr. Ioan Dură, din Bruxelles, Belgia.

Despre starea în care fusese adusă Biserica Ortodoxă în (fosta) Uniunea Sovietică scria în 1935 scriitorul român Alexandru Sahia (1908-1937), militant socialist, într-o carte ce se voia de propagandă prosovietică („URSS, Azi”, Craiova, ediţia a II-a, 1935). „Conducerea sovietică de astăzi – scria autorul – consideră lupta împotriva religiei o luptă în vederea clădirii forţei socialismului. (…) Poporul rus este recunoscut de toată lumea că a fost cel mai credincios popor din lume. (Aşa că) lupta de îndepărtare a religiei a fost îndeajuns de anevoioasă. Contrarevoluţionarii au lansat în numele credinţei următoarele formule: „Dumnezeu este împotriva kolhozului”, „Omul propune, dar Dumnezeu dispune”, „Planul cincinal se va prăbuşi, cum s-a prăbuşit şi turnul Babel”, „Kolhozurile se duc direct în infern”. Propaganda antireligioasă a făcut parte din primele puncte ale planului cincinal. Împotriva gărzilor albe religioase – regimentele lui Iisus, ale Fecioarei – guvernul sovietic a format în 1922-1923 prima organizaţie de atei, formată din muncitori, ţărani şi studenţi. Uniunea Ateilor Militanţi ajunsese în 1931 la 5 milioane de membri. Această uniune era în strânsă legătură cu Armata Roşie, căreia i-a oferit un tanc numit „Ateul militant”, un avion, „Fără Dumnezeu”, şi un submarin (al cărui nume autorul nu-l cunoaşte). Tânăra generaţie a fost organizată şi ea într-o mişcare antireligioasă a copiilor atei, care număra la începutul deceniului al 4-lea al secolului trecut 1,5 milioane de membri. Marile Catedrale ale vechii Rusii au devenit sub regimul bolşevic Muzee antireligioase: Leningradul are două muzee antireligioase, Moscova două, Kievul unul şi întreaga Uniune încă atâtea altele. La Moscova unul din muzee este instalat la mânăstirea din Piaţa Puşkin. Aici pe cale ştiinţifică este explicată facerea lumii şi evoluţia omului începând de la maimuţă. Pe peretele din faţă. aceleaşi lucruri explicate de biserică. Bucăţi de moaşte (braţe, picioare, degete), zei hidoşi, evanghelii soioase, figuri de preoţi graşi, căldăruşe de strâns bani, placarde care arată veniturile mânăstirilor etc. Aceste două lumi, lumea ştiinţifică şi lumea religiei, stau faţă în faţă, încolţind vizitatorul din două părţi. Bisericile care n-au fos declarate monumente istorice, şi credincioşii nu le-au cerut pentru oficierea cultului, au primit diferite întrebuinţări practice. Multe din ele sunt şcoli, biblioteci, cluburi de cultură, iar unele chiar restaurante.”