Un „apostol” ia de la biserica si da la SRI
10.12.2001, Bucureşti (România Liberă) - Persecutiile unei familii multiseculare de preoti de la Gradistea de Giurgiu continua si in regimul Iliescu sub aceleasi forme ca pe timpul lui Bodnaras. Din proprietatea bisericii, lasata doar in seama preotului paroh, se infrupta, inca o data, SRI, caruia i se atribuie o noua suprafata din cimitirul satului. In acelasi timp, familia preotului nu-si poate intra in drepturile funciare nici cu ajutorul executorilor judecatoresti.
Botezat chiabur
Conventionala clasa a chiaburilor se putea largi discretionar fie si printr-o adresa a sectiei financiare, lucru care s-a petrecut, fara prejudecati, si in fostul judet Vlasca, asa cum o atesta documentele pastrate in dosarele Directiei Judetene Giurgiu a Arhivelor Nationale (nr. 1367/1998). Cu o familie formata din 4 membri si cu o suprafata arabila de 7 ha, preotul gradistean Nicolae Gh. Popescu se „boteza” si el chiabur si avea sa suporte toate consecintele, desi Arhiepiscopia Bucurestilor, prin Sectia economica, il asigura prin adresa nr. 788/1948 ca Prefectura judetului Vlasca „a dat ordin Primariei comunei Gradistea sa nu se ia nici o masura de rechizitie asupra locuintei sale”. Familia preotului, aflam de la urmasul acestuia, are o traditie de peste 300 de ani de apostolat la altarul bisericii, monument istoric, ctitorita la 1657. Nepotul preotului Popescu, actualul preot din Gradistea, Misu Gheorghe, reuseste, dupa 1990, sa-si recupereze jumatatea de casa nationalizata de comunisti, cu toate asigurarile arhieresti amintite.
El are sa se confrunte si pe timpul regimului Iliescu aproximativ cu aceeasi prigoana ca pe timpul lui Emil Bodnaras, cand din cimitirul satului se rupeau, cu morminte cu tot, 460 mp pentru a se construi o ghetarie, aflata in proprietatea unitatii SRI din localitate. Dupa 1990, pe timpul primarului Gheorghe Apostol de la Comana, din acelasi cimitir se mai rup alti 50-60 mp, tot in interesul SRI, ne spune preotul Misu Gheorghe.
Preotul se lupta singur pentru biserica
Biserica comunitara ramane doar in seama preotului paroh, nevoit sa se lupte atat pentru patrimoniul lacasului, cat si pentru inlaturarea amenintarilor tot mai serioase, care vin din partea exploatarii irationale a balastului din albia Argesului. Nivelul panzei freatice de la Gradistea a coborat pana la 50 m, facand viata tot mai grea in localitate, din lipsa apei potabile. Pericolul de prabusire a bisericii, ne spune parintele Misu, avanseaza tot mai mult, ajungand acum pana la aproape 300 m de temelia lacasului.
Enoriasii privesc si ei neputinciosi la toate acestea, dar mai ales nu pricep cum de s-au „paganit unii”, pentru care „duhul blandetii preotesti” nu mai are nici un ecou. Chiar mai mult, au ajuns sa se judece cu preotul si nu cedeaza nici chiar dupa ce s-au confruntat cu rigorile legii, dupa cum aveam sa aflam la Gradistea.
Sentinte ignorate
Doar judecata lui Dumnezeu este dreapta, constata cu amaraciune parintele Misu dupa ani lungi de apel la judecata oamenilor.
Fata bisericeasca respectata la Gradistea, parintele era cooptat in comisia comunala de fond funciar la aplicarea Legii 18/1991 si reusea sa aduca la zestrea funciara a comunei o suprafata de 16,19 ha de la fostul Sector Agricol Ilfov, iar de la ferma 30 Decembrie alte 89 ha. Nejustificat, in 1991-1992, primarul Gheorghe Apostol accepta diminuarea cu 10% a drepturilor funciare cuvenite satenilor si lasa sa se improprietareasca din aceasta diminuare persoane care nu se regasesc printre fostii membri cooperatori.
Opt gradisteni sunt pusi provizoriu in posesie cu suprafete arabile la Decretul 42/1990, dar cand terenul este atribuit, in temeiul Legii 18, mamei si matusii preotului, acestia nu mai vor sa lase in netulburata posesie pamantul. Ei se prevalau de un discutabil proces-verbal emis de comisia sateasca de punere in posesie, nu de comisia comunala, asa cum prevede legea.
Judecatoria Giurgiu, in sentinta civila nr. 2583/1995, admite in parte plangerea mamei si matusii preotului si ii obliga pe parati „sa lase in deplina si exclusiva proprietate” suprafetele solicitate.
Dar cum sentinta nu convenea integral partilor vatamate, acestea fac apel si la Tribunalul Giurgiu si prin Decizia civila nr. 259/1996 si isi reintra integral in drepturi. Dar, din pacate, numai pe hartie, pentru ca este nevoie de un nou proces la Judecatoria Giurgiu (dosar 5826/1999), care, prin sentinta penala nr. 457/2000, imparte amenzi penale usturatoare si avertizeaza pe inculpati sa se supuna hotararii judecatoresti.
Numai ca lucrurile nu intra in normalitate nici dupa aceasta sentinta, mama preotului si matusa acestuia fiind sicanate in toate chipurile, pana la grosolanii aproape incredibile. Pentru acestea, dar si pentru unele „abuzuri” imputate la Giurgiu unor magistrati, cele doua femei se adreseaza printr-un memoriu ministrului Justitiei si trag nadejde ca si judecata oamenilor poate fi indreptata. (Iulian Chivu)
