Cardinalul Ratzinger vorbeşte despre Sfânta Faţă

25.10.2001, Roma (ZENIT) - De ce de-a lungul secolelor reprezentarea feţei lui Isus a fost atât de importantă pentru creştini? Cardinalul Joseph Ratzinger a răspuns la această întrebare când s-a adresat Congresului pe tema „Faţa ascunsă şi transfigurată a lui Cristos”, desfăşurat între 20 şi 21 octombrie în organizarea Institutului Internaţional de Cercetări asupra Feţei lui Cristos.

Pentru a oferi o idee asupra importanţei acestei teme, Prefectul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei a început cu cuvintele Apostolului Filip: „Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns”. Isus i-a răspuns: „Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl”.

„În Vechiul Testament, scopul iniţial al omului de a-l vedea pe Dumnezeu a luat forma căutării feţei lui Dumnezeu”, a spus Cardinalul Ratzinger participanţilor la Congres. „Discipolii lui Isus sunt oameni care caută faţa lui Dumnezeu; în această căutare, când l-au întâlnit pe Isus, ei l-au urmat. Dacă dorim să înţelegem teologia Noului Testament despre trupul lui Cristos, trebuie să ne îndreptăm spre Vechiul Testament; doar în lumina acestuia o putem înţelege în toată profunzimea sa.” Cuvântul „faţă” apare de aproape 400 de ori în Vechiul Testament.

„Cum putem să interpretăm nostalgia pentru vederea lui Dumnezeu într-o religie care, interzicând imaginile, pare a exclude total cunoaşterea prin văz?” a întrebat Cardinalul Ratzinger. „La ce se aşteaptă un israelit când caută faţa lui Dumnezeu şi ştie că nu există nici o imagine a Sa?” Cardinalul bavarian a explicat că în Vechiul Testament, ideea „imaginii este abandonată, dar căutarea feţei rămâne”.

„Forma obiectivizată, reducerea divinităţii la un obiect, dispar, dar Dumnezeu îşi păstrează faţa Sa”, a clarificat Cardinalul. „Forma culturală străveche care l-a materializat pe Dumnezeu şi l-a redus la o realitate concretă este abandonată şi apare orientarea ei mai profundă; Dumnezeu are o faţă, El este o persoană. Putem spune că abandonând imaginile s-a format conceptul de persoană şi, mai exact, conceptul relaţional”, a mai subliniat Cardinalul. Aceasta este, de fapt, contribuţia pe care filosofia creştină a adus-o de-a lungul secolelor, a concluzionat el.