Patriarhul ecumenic s-a adresat Sinodului Episcopilor
19.10.2008, Vatican (Catholica) - Majoritatea creştinilor au auzit Cuvântul lui Dumnezeu, dar l-au văzut ei în artă sau în natură sau au conştientizat că îl ating în Euharistie? Patriarhul ortodox ecumenic Bartolomeu I de Constantinopol a ridicat aceste probleme sâmbătă după-amiaza, la celebrarea Vesperelor în Capela Sixtină. La celebrarea prezidată de Papa Benedict al XVI-lea au participat 400 de Cardinali, Episcopi, persoane consacrate şi laici, în contextul Sinodului Episcopilor despre Cuvântul lui Dumnezeu, care se va încheia la 26 octombrie.
A fost pentru prima oară în istorie când un Patriarh ortodox s-a adresat unui Sinod al Episcopilor din Biserica Catolică. Patriarhul Bartolomeu a subliniat de aceea că prezenţa sa „este un important pas în direcţia refacerii comuniunii noastre depline”. „Privim aceasta ca o manifestare a lucrării Duhului Sfânt care conduce Bisericile noastre la apropiere şi aprofundarea relaţiilor dintre ele”, a continuat prelatul. Având în spate „Judecata de apoi” a lui Michelangelo, Patriarhul a vorbit despre importanţa temei Sinodului. „Biserica are nevoie să redescopere Cuvântul lui Dumnezeu fiecărei generaţii şi să îl facă cunoscut cu o înnoită vigoare şi convingere şi lumii contemporane, care adânc în inima ei însetează după mesajul de pace, speranţă şi caritate al lui Dumnezeu.”
„Sarcina evanghelizării ar fi desigur mult întărită dacă toţi creştinii ar proclama cu o singură voce într-o Biserică complet unită. Este de aceea foarte potrivită deschiderea acestui Sinod faţă de delegaţii fraterni pentru ca noi toţi să devenim mai conştienţi de datoria comună a evanghelizării, precum şi de dificultăţile şi problemele realizării ei în lumea de astăzi.” Patriarhul, pornind de la doctrina patristică a „simţurilor spirituale”, a vorbit despre trei „căi spirituale de percepere” a Cuvântului lui Dumnezeu: „ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, contemplarea Cuvântului lui Dumnezeu şi atingerea Cuvântului lui Dumnezeu”. A reflectat mai întâi la „ascultarea şi rostirea Cuvântului lui Dumnezeu prin Sfintele Scripturi”. „Biserica Creştină este, înainte de toate, o Biserică a Scripturii. Deşi metodele de interpretate pot să varieze […] Scriptura a fost mereu percepută ca o realitate vie şi nu ca o carte moartă.”
„În contextul unei credinţe vii, Scriptura este mărturia vie a unei istorii vii despre relaţia unui Dumnezeu viu cu un popor viu.” Patriarhul a spus că în acest sens creştinii trebuie „să ofere o perspectivă unică – dincolo de aspectul social, politic sau economic – despre nevoia de eradicare a sărăciei, să ofere un echilibru în lume, să combată fundamentalismul şi rasismul şi să încurajeze toleranţa religioasă într-o lume într-o lume în conflict.” Patriarhul Bartolomeu a afirmat apoi că Cuvântul lui Dumnezeu poate fi văzut „în natură şi mai presus de toate în frumuseţea icoanelor: nicăieri nu este invizibilul făcut mai vizibil decât în frumuseţea iconografiei şi în minunea creaţiei”. A explicat apoi că „icoanele sunt o amintire vizibilă a vocaţiei noastre cereşti. Ele sunt o invitaţie la a ne ridica deasupra grijilor lumeşti. Ne încurajează să căutăm extraordinarul în ordinar. Icoanele subliniază misiunea fundamentală a Bisericii de a recunoaşte că toţi oamenii şi toate lucrurile sunt create şi chemate să fie `bune` şi `frumoase`.”
Privind natura, Patriarhul a afirmat că ecologia este în cele din urmă „legată strâns de teologie”. „Chiar şi o piatră”, a spus el citându-l pe Sfântul Vasile cel Mare, „dă mărturie de Cuvântul lui Dumnezeu. Este adevărat şi pentru o furnică, o albină şi un ţânţar, cele mai mici creaturi. Pentru că El a aşezat cerurile largi şi mările imense.” Liderul ortodox a adăugat: „Amintindu-ne de micimea noastră în marea şi minunata creaţie a lui Dumnezeu subliniem doar rolul nostru central în planul dumnezeiesc pentru mântuirea întregii lumi.” Discursul a trecut apoi la Sacramentul Euharistiei, în care Cuvântul lui Dumnezeu primeşte formă tangibilă. În Euharistie „Cuvântul devine trup şi ne permite nu doar să îl auzim şi să îl vedem, dar şi să îl atingem cu mâinile noastre.” „Cuvântul şi Sacramentul devin o realitate. Cuvântul încetează să fie `cuvinte` şi devine o Persoană, întrupându-se în toate fiinţele şi în întreaga creaţie.”
Patriarhul Bartolomeu a spus că exemplul sfinţilor este „experienţa tangibilă şi expresia umană a Cuvântului lui Dumnezeu în comunitatea noastră”. „În prezenţa delicată a unui Sfânt noi învăţăm cum teologia şi acţiunea coincid. În iubirea milostivă a unui sfânt îl experimentăm pe Dumnezeu ca `Tatăl nostru` şi mila sa ca `îndelung răbdătoare`. […] Fiecare dintre noi este chemat să devină ca focul, să atingă lumea cu forţa mistică a Cuvântului lui Dumnezeu, pentru ca – noi fiind o extensie a Trupului lui Cristos – lumea să poată să spună şi ea: `Cineva m-a atins!`” „Răul”, a continuat invitatul, „este eradicat doar de sfinţenie, nu de asprime. Şi sfinţenia introduce în societate sămânţa care vindecă şi transformă. Este asemenea platourilor tectonice de pe scoarţa pământului. Ajunge ca cele mai adânci straturi să se mişte câţiva milimetri ca să zguduie suprafaţa pământului. Dar pentru ca această revoluţie spirituală să aibă loc, trebuie să experimentăm `metanoia` – convertirea atitudinilor, obiceiurilor şi practicilor – în modurile în care ne-am folosit greşit sau am abuzat de Cuvântul lui Dumnezeu, de darurile lui Dumnezeu şi de creaţia lui Dumnezeu.”
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
