India va avea prima femeie sfântă
11.10.2008, Vatican (Catholica) - Într-un timp în care creştinii din India continuă să se confrunte cu persecuţii pentru credinţa lor, vor avea o nouă mijlocitoare în figura viitoarei sfinte Alfonsa a Neprihănitei Zămisliri. Fericita Alfonsa (născută Anna Muttathupadathu) este una dintre cele patru persoane care vor fi canonizate de Papa Benedict al XVI-lea duminică, 12 octombrie 2008. Celelalte trei sunt Maria Bernarda Butler, din Elveţia; Narcisa de Jesus Martillo Moran din Ecuador; şi pr. Gaetano Errico din Italia. Fericita Alfonsa va fi prima femeie din India canonizată. Ea a fost călugăriţă a Sărmanelor Clarise.
Anna Muttathupadathu s-a născut în statul indian Kerala în 1910. Mama ei a murit când era foarte mică şi a fost crescută de o mătuşă care dorea ca ea să se căsătorească. Muttathupadathu, însă, era hotărâtă să îşi dedice întreaga viaţă lui Isus Cristos, urmând exemplul Sf. Tereza de Lisieux. Ea a intrat în mănăstire în 1928 şi a primit numele Alfonsa. Starea fragilă a sănătăţii ei a fost considerată a fi un obstacol pentru viaţa religioasă şi superiorii ei au dorit ca ea să se întoarcă acasă; dar sora Alfonsa a perseverat în vocaţia ei şi a depus voturile perpetue în 1936. A murit 10 ani mai târziu, la vârsta de 35 de ani.
Maria Bernarda Butler, fondatoare a Surorilor Franciscane Misionare ale Mariei Ajutorul Creştinilor, născută Verena Butler, va fi de asemenea canonizată. Născută în 1848 din părinţi ţărani, în Elveţia, în 1867 a intrat în mănăstirea franciscană a Mariei Ajutorul Creştinilor din ţara ei. A făcut profesiunea religioasă doi ani mai târziu, luându-şi numele de Maria Bernarda a Preasfintei Inimi a Mariei. A plecat în Ecuador cu şase însoţitoare în 1888, unde a fondat Congregaţia a cărei carismă era răspândirea Împărăţiei lui Dumnezeu prin acte de milostivire. Şapte ani mai târziu, în urma persecuţiilor religioase conduse de guvernul ecuadorian, Maica Maria Bernarda şi însoţitoarele ei au plecat în Columbia, unde a stat 29 de ani, până la moartea ei în 1924, la vârsta de 76 de ani.
O altă evanghelizatoare a Ecuadorului este Fericita Narcisa de Jesus Martillo Moran. S-a născut într-o familie de fermieri dar şi-a părăsit satul natal pentru a căuta îndrumare spirituală, întâlnindu-l astfel pe pr. franciscan Pedro Gual, din Lima. Preotul a început să o ajute din punct de vedere spiritual şi material, şi în cele din urmă i-a cerut să meargă la Lima, unde ea a practicat caritatea, în special către cei săraci şi infirmi. Îşi dorea să trăiască în ea însăşi patima lui Cristos, şi şi-a impus mortificări foarte severe. A murit în ziua în care s-a deschis Conciliul Vatican I, oferind ultimele ei suferinţe pentru acest important eveniment eclesial. „Umilinţa şi caritatea, practicate în mod eroic, strălucesc în Narcisita, ca şi penitenţa potrivită vârstei, pentru ispăşirea păcatelor oamenilor, în special ale preoţilor”, a declarat pentru ZENIT Mons. Roberto Pazmino, vice postulator al cauzei ei de canonizare.
Gaetano Errico s-a născut la periferia oraşului Napoli, Italia, în 1791. A murit în acel oraş în 1860. Ca preot a vizitat bolnavii în fază terminală din spitalele pentru incurabili din Napoli, ca şi prizonierii. A ascultat spovezi la orice oră din zi şi din noapte până la moartea sa. În spovezi, încerca să arate milostivirea iubirii lui Dumnezeu, într-un timp în care jansenismul susţinea o viziune riguroasă asupra credinţei creştine. A fost îndrumătorul spiritual al unor Cardinali şi Arhiepiscopi şi al regelui Ferdinand din Napoli, dar a sfătuit şi oameni foarte săraci în căutare de îndrumare. Tuturor le repeta: „Să petreceţi mult mai mult timp la picioarele lui Isus sacramental decât la picioarele confesorului”. A dorit să facă din viaţa sa o profeţie despre milostivirea lui Dumnezeu, şi astfel a numit Congregaţia pe care a fondat-o Misionarii Preasfintelor Inimi ale lui Isus şi Maria.
