Cardinalul Schönborn despre ecumenism şi ministerul papal

25.05.2001, Vatican (ZENIT/Avvenire) - Cardinalul Christoph Schönborn este foarte optimist după Consistoriul extraordinar din această săptămână. În interviul dat pentru ZENIT, Arhiepiscopul de Viena, în vârstă de 56 de ani, un teolog marcant şi unul dintre principalii autori ai Catehismului Bisericii Catolice, a spus: “Întâlnirea Cardinalilor a fost o mare consolare pentru mine”.

– Eminenţă, de ce vă simţiţi aşa de încrezător la sfârşitul celui de-al şaselea Consistoriu extraordinar convocat de către Papa Ioan Paul al II-lea?

– Un reporter m-a întrebat dacă, după acest eveniment, viitorul Bisericii Catolice este mai clar. I-am răspuns că viitorul Bisericii este în mâinile Domnului, care o îndrumă în siguranţă şi îi dă curaj. Prin exemplul şi cuvântul său, Papa ne arată că nu există motiv să ne temem. Există desigur multe motive de alertare, chiar de îngrijorare faţă de anumite situaţii, dar nu să ne temem.

– Ce s-a întâmplat în Consistoriu de sunteţi atât de încrezător?

– Mi-a plăcut foarte mult ce a spus Cardinalul Crescenzio Sepe despre Anul Jubiliar. Noi Episcopii poate nu ne gândim suficient la faptul că există un popor creştin care crede intens. Anul Jubiliar a manifestat această intensitate a vieţii creştine, şi ne dă nouă, păstorilor, curaj, chemându-ne în acelaşi timp la convertire. Trebuie să acceptăm această invitaţie.

– Cum?

– Mă gândesc la insistenţa cu care mulţi Cardinali au vorbit despre sfinţenie. A fost cel mai frecvent subiect de discuţie, deoarece misiunea depinde de viaţa creştină, iar viaţa creştină înseamnă comuniunea cu Dumnezeu, comuniunea cu Cristos, dăruirea faţă de celălalt. Mai mult decât atât, misiunea este în primul rând o viaţă de mărturie.

– Conform mass-mediei, un alt subiect principal a fost colegialitatea, relaţia Episcopilor cu Papa.

– Desigur, s-a discutat şi despre colegialitate, dar mai ales despre rolul Papei. Părăsesc acest Consistoriu cu conştiinţa clară că Cristos i-a dat Bisericii Sale un har foarte mare prin ministerul lui Petru. Într-adevăr, fără el, toate eforturile Bisericilor locale ar fi izolate şi supuse presiunilor politice, sociale şi economice. Totuşi, mulţumită ministerului lui Petru, Biserica universală dă tărie Bisericilor locale.

– Unii Cardinali au cerut o revizuire a funcţiunilor Sinodului, unul din instrumentele colegialităţii.

– Da, dar din punctul meu de vedere, aceasta nu are nimic de a face cu colegialitatea. Încercarea de a îmbunătăţi funcţionarea Sinodului acum, după 30 de ani, este o problemă de formă şi nu de substanţă. Ori substanţa Sinodului este trăirea colegialităţii în comuniune cu Succesorul Sf. Petru, şi aceasta ne dă curaj şi putere.

– Colegialitatea şi primatul lui Petru sunt legate şi de ecumenism, un alt subiect de discuţie în Consistoriu. Ceva nou?

– Înainte de toate, din Consistoriu s-a născut conştiinţa faptului că ecumenismul are nevoie de Petru, de ministerul papal, care ne permite să avem un punct exact de referinţă în relaţiile noastre cu celelalte confesiuni creştine.

– Cum a văzut Consistoriul relaţia Bisericii cu lumea?

– A existat o discuţie despre formarea în credinţă, pentru a se crea o cultură alternativă la cea care predomină astăzi. Legat de aceasta, cred că un rol privilegiat l-ar putea avea Liturghia, care este poate cea mai frumoasă lucrare a culturii creştine. Este o lume de frumuseţe, o zonă în care descoperim sensuri, apropierea de Dumnezeu şi oameni.