Ofiţerul sovietic care i-a salvat viaţa lui Karol Wojtyla

03.05.2001, Roma (ZENIT) - Seminaristul Karol Wojtyla ar fi putut să nu trăiască să ajungă Papă, dacă, în 1945, un ofiţer din Armata Roşie sovietică, iubitor al istoriei, nu ar fi ignorat un ordin al lui Stalin. Wojtyla, viitorul Papă Ioan Paul al II-lea, fără să îşi dea seama şi-a salvat propria viaţă, ajutându-l pe ofiţerul sovietic la traducerea unor cărţi despre căderea Imperiului Roman. Acest episod, nerelatat până acum, din viaţa Papei, a fost publicat în revista săptămânală italiană Famiglia Cristiana chiar de către ofiţer, Maiorul Vasili Sirotenko.

Sirotenko, profesor de istorie medievală, a fost membru al Armatei a 59-a a Generalului Ivan Stepanovich Konev, care a luat Cracovia de la germani în 17 ianuarie 1945. În ziua următoare, Sirotenko s-a aflat printre cei care au ocupat o carieră de piatră a uzinei Solvay, situată la aproximativ 50 de kilometri de oraş.

„Germanii au capitulat şi aici şi au scăpat aproape imediat”, a scris Sirotenko. „Muncitorii polonezi erau în ascunzători. Când am sosit, am început să strigăm: `Sunteţi liberi, ieşiţi, ieşiţi, sunteţi liberi`. Când i-am numărat, erau 80. La puţin timp după aceea am aflat că 18 dintre ei erau seminarişti”.

Eliberarea adusă de armata lui Stalin nu a fost deloc un prilej de bucurie. Soldaţii au furat tot ce au putut: bani, ceasuri, haine. Primii ruşi care au intrat în Cracovia nu doreau decât hrană. Sirotenko, în schimb, căuta cărţi în limbile latină şi germană. Astfel, el a fost bucuros când i-a identificat pe seminarişti.

”L-am chemat pe unul dintre ei şi l-am întrebat dacă poate să traducă din latină şi italiană”, îşi aminteşte Sirotenko. “El mi-a spus că nu este foarte bun în acest domeniu, pentru că a studiat puţin. Era speriat, şi a adăugat imediat că are un prieten foarte inteligent, care se pricepe la limbile străine, un anume Karol Wojtyla”.

„Am dat atunci ordin să fie găsit Karol. Am descoperit că era chiar bun la rusă, şi că mama lui fusese ucrainiancă de origine rusă. De aceea l-am pus să traducă şi documente din rusă în poloneză”. Sirotenko s-a împrietenit cu Wojtyla şi i-a cerut să traducă articole despre căderea Imperiului Roman, care era subiectul a tot felul de interpretări din partea lui Stalin.

Ofiţerul şi traducătorul său s-au împrietenit atât de mult încât, într-o zi, un comisar politic, numit Lebedev, l-a chemat pe ofiţerul sovietic: „Tovarăşe maior, ce faceţi cu acest seminarist? Intenţionaţi să ignoraţi ordinele lui Stalin? Vă opuneţi ordinului din 23 august 1940 cu privire la ofiţerii, profesorii şi seminariştii polonezi?” Sirotenko a răspuns: „Nu pot să îl împuşc. Este prea folositor. Cunoaşte limbi străine şi oraşul”. El a adăugat: „Comisarul ştia că acest lucru este adevărat, dar nu dorea să îşi asume vreun risc. Mi-a spus aşadar că este responsabilitatea mea”.

Primele vagoane de prizonieri au plecat apoi spre Siberia, cu oameni care nu s-au mai întors niciodată. Seminariştii de la cariera de piatră Solvay au fost printre primii pe listă. Sirotenko le-a salvat totuşi vieţile. El a folosit aceeaşi scuză pentru a-l convinge pe Lebedev. „Am scris un ordin privind exigenţele legate de operaţiunile militare care aveau loc în Cracovia, în care spuneam că Wojtyla şi ceilalţi nu ar trebui deportaţi”, îşi aminteşte el.

Când Karol Wojtyla a fost ales Papă în 1978, Sirotenko a fost unul dintre puţinii oameni din Rusia care au recunoscut numele, cu excepţia guvernului şi a KGB-ului. În 6 martie, el a primit o scrisoare de la Papă, felicitându-l la cea de a 85-a sa aniversare. Bătrânul profesor de istorie şi fostul ofiţer din Armata Roşie s-a uitat la scrisoare şi a spus: „Am avut amândoi o viaţă plină”.