Carta Ecumenică va direcţiona dialogul în Europa

23.04.2001, Strasbourg (ZENIT) - Creştinii de pe Bătrânul Continent, scenă a marilor schisme, au acum un document comun pentru promovarea dialogului şi căutarea deplinei comuniuni, evitându-se erorile. “Charta Oecumenica”, o declaraţie în 12 puncte, este o încercare de promovare a cooperării dintre Bisericile şi confesiunile creştine din Europa în proclamarea aceleiaşi Evanghelii, precum şi pentru promovarea relaţiilor cu ceilalţi credincioşi şi cu necredincioşii.

Documentul a fost semnat duminică de către Cardinalul Miloslav Vlk, Preşedintele Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene (CCEE), reprezentându-i pe catolici, şi de către Mitropolitul ortodox Jérémie, preşedintele Conferinţei Bisericilor Europene (CEC), care cuprinde 123 de Biserici Ortodoxe şi comunităţi reformate. Semnarea a fost momentul culminant al întâlnirii desfăşurate la Strasbourg între 19 şi 22 aprilie.

Carta Ecumenică, împărţită în trei secţiuni mari, este rezultatul a patru ani de muncă, încheiaţi prin ultima întâlnire de acest fel de la Graz, Austria, din 1997. În introducerea documentului se spune că acesta este “o angajare comună la dialog şi cooperare. El descrie responsabilităţile ecumenice fundamentale, din care reies o serie de linii generale şi angajamente. Se doreşte să promoveze o cultură ecumenică a dialogului şi cooperarea la toate nivelele vieţii bisericeşti, şi să ofere criterii pentru acestea. Documentul nu are însă caracter magisterial sau dogmatic, şi nici nu are un caracter obligatoriu sub legea bisericească”.

Mişcarea ecumenică continuă în ciuda obstacolelor. În introducere se spune: “Nu putem fi mulţumiţi de situaţia actuală. Dimpotrivă, conştienţi de vina noastră şi gata să ne cerem iertare, trebuie să depunem eforturi mai mari pentru depăşirea diviziunilor care există încă între noi, pentru ca împreună să fim credibili în proclamarea mesajului Evangheliei în rândul oamenilor”.

Prima secţiune este o mărturisire comună a credinţei creştine în “Una Sfântă, Catolică şi Apostolică Biserică”. A doua secţiune, “Pe drumul spre comuniunea vizibilă a Bisericilor din Europa” conţine o serie de angajamente. Dată fiind absenţa unor puncte de referinţă precum şi evidenta căutare a sensului vieţii de către europenii de astăzi, Carta invită creştinii să dea mărturie de credinţă fără a crea însă competiţii între confesiuni.

Există un angajament ferm “pentru a recunoaşte faptul că fiecare persoană poate alege în mod liber religia sa şi afilierea la Biserică ca şi problemă de conştiinţă, ceea ce înseamnă a nu se urmări convertirea prin presiune morală sau stimulente materiale, precum şi a nu fi oprit nimeni să adere la o credinţă la libera sa alegere”.

Ca un mijloc pentru o mai mare apropiere, Carta stipulează că este fundamental să se “reevalueze împreună istoria Bisericilor creştine, care a fost marcată de multe experienţe benefice dar şi de schisme, ostilităţi şi chiar de conflicte armate. Vinovăţia umană, lipsa de iubire şi abuzurile frecvente ale Bisericii din interese politice, au deteriorat grav credibilitatea mărturiei creştine.” Carta cheamă şi la apărarea concretă a drepturilor minorităţilor, prin eliminarea greşelilor şi prejudecăţilor în rândul Bisericilor majoritare şi minoritare”.

Se propune căutarea unităţii, în mod special prin rugăciune şi celebrări comune. Se menţionează cu regret imposibilitatea Bisericilor de a participa la aceeaşi Euharistie, datorită diferenţelor esenţiale în această problemă sacră. “Un semn particular dureros al diviziunii dintre multe Biserici creştine este lipsa apropierii euharistice”, se spune în document. De fapt, “pentru a aprofunda apropierea ecumenică, eforturile pentru a se ajunge la un consens în credinţă trebuie să continue cu orice ptreţ”, se scrie în Cartă. “Doar aşa comuniunea eclesiastică poate primi un fundament teologic. Nu există alternativă la dialog”.

A treia secţiune, “Responsabilitatea noastră comună în Europa”, subliniază faptul că procesul de integrare al Europei are nevoie de un suflet. “Suntem convinşi că moştenirea spirituală a creştinismului constituie o importantă sursă de inspiraţie şi îmbogăţire pentru Europa”, explică documentul. “Pe fundamentul credinţei creştine, lucrăm pentru o Europă umană, conştientă din punct de vedere social, în care să prevaleze drepturile omului şi valorile fundamentale ale păcii, justiţiei, libertăţii, toleranţei, participării şi solidarităţii”.

Liderii creştini ai tuturor confesiunilor “insistă pe respectul pentru viaţă, valoarea căsătoriei şi a familiei, opţiunea preferenţială pentru săraci, deschiderea spre iertare, şi în toate acestea, pentru compasiune”. Documentul continuă: “Ca Biserici şi comunităţi internaţionale, trebuie să contracarăm pericolul dezvoltării Europei într-un Apus unit şi un Răsărit risipit, şi să ţinem totodată seama de diviziunea nord-sud din cadrul Europei”.

Documentul se referă şi la relaţiile cu evreii şi cu musulmanii. Sunt condamnate toate tipurile de acte anti-semite şi se garantează aprecierea şi angajamentul pentru colaborarea în probleme de interes comun cu musulmanii.

În final, Carta se referă la întâlnirile cu alte religii ne-monoteiste şi cu persoane cu diferite vederi din lume. Ea îndeamnă spre deschidere şi mare prudenţă. “Trebuie făcută o distincţie între comunităţile cu care dialogul şi întâlnirile sunt posibile, şi cele împotriva cărora trebuie să se ia atitudine din punct de vedere creştin”, se scrie.

“Isus Cristos, Domnul unei singure Biserici, este marea noastră speranţă de reconciliere şi pace”, concluzionează documentul. “În numele Lui dorim să continuăm să mergem pe drumul nostru comun în Europa. Ne rugăm ca Domnul să ne călăuzească prin puterea Spiritului Sfânt”.