Biserica recomandă “cultura vieţii”
01.03.2001, Vatican (ZENIT) - Adunarea generală a Academiei Pontificale pentru Viaţă a început astăzi, pentru a dezvolta o strategie care să eficientizeze şi mai mult “cultura vieţii”. Consiliul executiv al Academiei prezidate de profesorul chilean Juan de Dios Vial Correa, a propus ca adunarea să identifice mijloacele şi metodele de promovare a respectului pentru drepturile cele mai fundamentale ale omului.
Adunarea, care se va încheia duminică, continuă munca începută în cadrul întâlnirii de anul trecut, când s-a evaluat statutul dreptului la viaţă la nivelele social şi juridic. Concluziile întâlnirii de anul trecut au fost publicate într-o carte intitulată “`Evangelium Vitae`: cinci ani de confruntare cu societatea”.
Academia are 70 de membri, numiţi de către Papa. Ei reprezintă diferite ramuri ale ştiinţelor biomedicale, strâns legate de problemele care privesc promovarea şi apărarea vieţii.
Episcopul Elio Sgreccia, Vice-preşedinte al Academiei Pontificale pentru Viaţă, şi director al Institutului de Bioetică al Universităţii Sfintei Inimi din Roma, a vorbit la Radio Vatican despre provocările de astăzi ale culturii vieţii.
“Aceste provocări au diferite origini”, a explicat Episcopul Sgreccia. “Pe de o parte, unele sunt de natură ştiinţifică: ştiinţa propune mijloace, tehnici de intervenţie asupra vieţii umane, precum folosirea embrionilor umani în scopuri terapeutice sau pilulele abortive, pentru a aminti doar două cazuri concrete din timpurile noastre. Acestea sunt tehnici care pot distruge vieţi umane sau care pot transforma omul într-un simplu instrument”.
“Există şi provocări care sunt aduse de lege: există astfel propunerile de legi privind eutanasia, avortul sau procreerea artificială”, a adăugat Episcopul. În fine, sunt şi “atacurile asupra vieţii din cauza comportamentelor deviate. Să dăm drept exemplul cazul consumului de droguri, sau bolile sexuale”, a explicat Episcopul Sgreccia.
”Astfel, provocările culturii vieţii au diferite origini, rădăcina lor comună fiind însă aceiaşi: cultura morţii”, a spus el. “Cultura morţii provine din căutarea frenetică a hedonismului, a plăcerii, a eficientizării omului, în detrimentul altor valori ale individului, sau ale altor persoane”.
