Consistoriu extraordinar pentru examinarea ministerului lui Petru

26.02.2001, Vatican (ZENIT) - Papa Ioan Paul al II-lea a convocat o reuniune a tuturor Cardinalilor Bisericii Catolice pentru a analiza provocările pe care trebuie să le înfrunte creştinismul la începutul mileniului. Acest “Consistoriu extraordinar”, conform declaraţiei purtătorului de cuvânt a Sfântului Scaun, Joaquin Navarro-Valls, va avea loc între 21 şi 24 mai a.c. “Tema centrală a acestei a şasea reuniuni plenare a Colegiului Cardinalilor este studierea perspectivelor Bisericii pentru acest al treilea mileniu, în lumina recentei Scrisori Apostolice a Sfântului Părinte `Novo millennio ineunte`”, a precizat purtătorul de cuvânt al Sfântului Scaun.

Papa i-a convocat pe toţi Cardinalii, chiar şi pe cei ce au peste 80 de ani, care nu vor putea participa la un eventual conclav. Chiar dacă comunicatul Oficiulu de Presă al Sfântului Scaun nu este prea explicit, cotidianul italian “Il Messaggero” preciza azi, într-un articol semnat de către expertul Vaticanului Orazio Petrosillo, că “senatorii” Bisericii Catolice vor aprofunda împreună cu Papa tema “ministerului petrin”, adică rolul şi funcţiile de primat ale Episcopului Romei, ca şi tema “colegialităţii episcopale”, adică ministerul Episcopilor în unire unii cu alţii şi în comuniune cu Sfântul Părinte.

Această problemă este abordată de Papă în punctul 44 din “Novo millennio ineunte”, astfel: “Noul secol va trebui să ne vadă angajaţi mai mult ca niciodată pentru a valoriza şi dezvolta domeniile şi mijloacele care, după marile orientări ale Conciliului Vatican II, servesc la asigurarea şi garantarea comuniunii. Cum să nu ne gândim, înainte de toate, la aceste slujiri specifice ale comuniunii care sunt ministerul petrin şi, în strânsă legătură cu el, colegialitatea episcopală?” Consistoriul ar trebui să abordeze, de asemenea, conform ziarului, starea relaţiilor dintre Biserica Catolică şi Bisericile creştine, în vederea “restabilirii comuniunii depline”.

În Enciclica sa asupra ecumenismului, “Ut unum sint”, publicată în mai 1995, Papa scria: “Sunt convins că am cu privire la aceasta o responsabilitate specială, mai ales atunci când văd aspiraţia ecumenică a unei mari părţi a comunităţilor creştine, şi când ascult cererea care mi se face de a găsi o formă de exercitare a primatului Papei deschisă la o situaţie nouă, însă fără a se renunţa la ceea ce este esenţialul misiunii sale” (n. 95). Conform cotidianului italian, Papa ar trebui, de asemenea, să facă un bilanţ general al Jubileului împreună cu Cardinalii săi, ridicînd mai ales problema datoriei externe a ţărilor sărace.

Jubileul s-a terminat, dar Papa Ioan Paul al II-lea nu dă deloc semne că ar vrea să se odihnească. El pare că vrea să îşi fixeze obiective foarte ambiţioase privind aspecte foarte importante ale vieţii Bisericii. În “Novo Millennio Ineunte”, el expune aceste obiective: “S-a făcut mult, de asemenea, după Conciliul Vatican II, în ceea ce priveşte reforma Curiei Romane, organizarea Sinoadelor, funcţionarea Conferinţelor Episcopale. Dar mai rămân, desigur, multe de făcut pentru a exprima cel mai bine potenţialităţile acestor instrumente ale comuniunii, deosebit de necesare astăzi, când este indispensabil să se răspundă cu rapiditate şi eficacitate la problemele pe care Biserica trebuie să le înfrunte în mijlocul schimbărilor atât de rapide din timpul nostru” (n. 44).

Papa lansează astfel o mare reflecţie asupra reformei Bisericii. Iată cum o descrie el, în aceeaşi Scrisoare Apostolică, la punctul următor: “Locurile comuniunii trebuie întreţinute şi extinse de la o zi la alta, la toate nivelele, în ţesutul vieţii fiecărei Biserici. Comuniunea trebuie să apară aici clară în relaţiile dintre Episcopi, dintre preoţi şi diaconi, dintre păstori şi poporul lui Dumnezeu în întregimea lui, dintre cler şi călugări, dintre asociaţiile şi mişcările eclesiale. În acest scop, organismele de participare prevăzute de dreptul canonic, cum sunt Consiliile presbiteriale şi pastorale, trebuie mereu puse în valoare. Acestea, cum se ştie, nu se inspiră după criteriile democraţiei parlamentare, căci ele acţionează pe cale consultativă şi nu deliberativă; totuşi, ele nu-şi pierd semnificaţia şi nici importanţa din această cauză. Într-adevăr, teologia şi spiritualitatea comuniunii inspiră o ascultare reciprocă şi eficace între păstori şi credincioşi, ţinându-i uniţi a priori în tot ce este esenţial, îndemnându-i, pe de altă parte, chiar şi în ceea ce pare discutabil, să ajungă în mod normal la o convergenţă în vederea unor opţiuni bine gândite şi împărtăşite de toţi”.

Consistoriul se va ţine cu cinci luni înaintea Sinodului universal asupra figurii Episcopului, foarte important pentru viitorul Bisericii.