Britanicii se îndreaptă spre SUA după ovule umane

16.02.2001, Londra (ZENIT) - Numărul cuplurilor nefertile britanice care cumpără din SUA ovule umane prin Internet s-a triplat în ultimii doi ani, a informat astăzi BBC. În Marea Britanie, unde practica cumpărării de ovule este ilegală, cuplurilor pot aştepta chiar şi câţiva ani până când apare un donator. Un sistem legal mai relaxat este însă în SUA, unde cuplurile pot să fie mai selective asupra donatorilor, alegându-şi femeia cu aspectul fizic şi antecendete medicale corespunzătoare dorinţei lor.

Internetul a făcut acum aceste proceduri mult mai uşoare, cuplurile putând trece în revistă donatorii, informează BBC.

Pentru unele cupluri fără copii, şansa de a avea un copil depinde de găsirea unui ovul care să fie fertilizat in vitro înainte de a fi implantat în uter. Dar în Marea Britanie, unde legislaţia tratamentelor pentru fertilitate este foarte strictă, aceasta poate însemna o aşteptare pentru un ovul de până la trei ani.

Acum cuplurile britanice îşi îndreaptă atenţia în număr tot mai mare spre SUA, în special spre California, unde este legal să vinzi şi să cumperi ovule. Există chiar agenţii pe Internet care oferă informaţii despre donator, inclusiv fotografii sau detalii despre educaţia acestuia.

Cuplurile britanice pot astfel să citească aceste informaţii şi să îşi aleagă donatorul dorit înainte de a zbura spre SUA pentru a implanta ovulul. Dacă costul unui ovul se ridică în general la 5.000$, costurile finale incluzând taxe şi altele este de 20.000$, informează BBC.

Cei care critică această legislaţie americană ridică semne de întrebare asupra aspectului etic al pieţei de ovule. Ei spun că prin aceasta cuplurile sunt încurajate să îşi “prepare” copilul perfect. Agenţiile de ovule sunt însă deschise dorinţei părinţilor de a avea un copil cu cel mai bun start genetic.

Lyne Mackline, de la Egg Donation Inc., a declarat: “Eu discut cu cuplurile care vin să caute un donator, le spun dacă tatăl familiei are anumite probleme, dacă este depresiv, alcoolic sau obez; noi nu dorim donatori cu astfel de probleme pentru că nu vrem să plătim despăgubiri pentru o moştenire genetică proastă”.

Shelley Smith conduce Egg Donor şi Surrogacy Program din Los Angeles. Ea a spus: “Apariţia Internetului şi posibilitatea de a merge on-line şi a vedea anumite informaţii şi fotografii ale donatorilor le-a dat posibilitatea cuplurilor să fie pretenţioase. Ei au devenit în parte obsedaţi de cum arată donatorul şi de ce calităţi are.”

Biserica Catolică condamnă asemenea programe. În “Donum Vitae”, un document al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, se scrie: “Legătura dintre fertilizarea in vitro şi distrugerea voluntară de embrioni umani este prea deasă. Prin aceste proceduri, cu scopuri aparent contrare, viaţa şi moartea sunt la cheremul omului, care se situează fie pe poziţia de dătător de viaţă sau de moarte.”

În acelaşi document se scrie: “Astfel de fertilizări in vitro pun viaţa şi identitatea embrionilor în mâna medicilor şi a biologilor şi conduc la o dominaţie a tehnologiei asupra originii şi destinului persoanei umane. O asemenea relaţie de dominare este în sine contrară demnităţii şi egalităţii care trebuie să fie între părinţi şi copii.”