Papa a cerut ajutor civic şi ştiinţific pentru handicapaţi
03.12.2000, Roma (ZENIT) - La Jubileul Handicapaţilor, Papa Ioan Paul al II-lea a cerut politicienilor să asigure drepturile şi demnitatea celor infirmi, şi a cerut mai multă cercetare biomedicală pentru a preveni şi uşura infirmităţile. Peste 7.500 de persoane cu dizabilităţi, din 15 ţări, însoţite de 4.500 de rude şi voluntari, s-au adunat în Bazilica San Paolo fuori le mura, pentru a participa la Sfânta Liturghie celebrată de Papa.
La un moment dat, Sfântul Părinte, vizibil emoţionat, a spus: „Astăzi a fost una dintre cele mai semnificative şi dorite celebrări jubiliare pentru mine”. Cântările de la Liturghie au fost acompaniate de orchestra Essagramma, alcătuită din 50 de muzicieni handicapaţi. Unii dintre ei sunt autişti, alţii retardaţi mental, iar alţii pot să cânte doar la mici instrumente de percuţie. Lecturile, Rugăciunea Credincioşilor, şi procesiunea de la Ofertoriu, toate au fost făcute de către handicapaţi. Întreaga celebrare euharistică a fost tradusă de asemenea în limbajul semnelor, pentru surzi. Câţiva preoţi cu dizabilităţi fizice au concelebrat Liturghia cu Sfântul Părinte.
O fată handicapată l-a salutat pe Sfântul Părinte în numele tuturor celor prezenţi, descriindu-l ca pe „tatăl oamenilor de bunăvoinţă”. Ea a adăugat: „Mersul dumneavoastră obosit vă fac şi un învăţător al suferinţei, dar din suferinţa dumneavoastră izvorăşte înţelepciune care, asemenea unei nave care taie valurile, trasează o urmă care conduce la semnificaţia vieţii şi a suferinţei. „Suntem conştienţi că avem trupuri care sunt prea neputincioase pentru a cuprinde suflete care sunt prea mari. Sufletele noastre au crescut pentru că ele nu sunt contaminate de puterea posesiei, a succesului şi a cuceririi primelor locuri”.
Cu o voce emoţionată, Papa a spus: „În trupurile şi vieţile voastre, voi purtaţi speranţa puternică a eliberării”. „Fiecare persoană marcată de o dizabilitate fizică sau psihică trăieşte un fel de advent existenţial, aşteptând o eliberare, care se va manifesta deplin pentru ei, ca şi pentru toţi ceilalţi, doar la sfârşitul timpurilor”, a spus el. „Fără credinţă, această aşteptare poate să sfârşească în deziluzie, descurajare. Sprijinită de cuvântul lui Cristos, ea devine speranţă vie şi efectivă”.
Papa Ioan Paul al II-lea a explicat că a convocat acest eveniment jubiliar pentru ca toţi creştinii „să ne însuşim neliniştile şi aşteptările voastre, darurile şi problemele voastre”. Papa nu i-a numit handicapaţi, ci mai degrabă persoane cu „abilităţi diferite”, pentru că „dizabilitatea nu este doar existenţa unei necesităţi, ci mai presus de toate un stimul”.
El a adresat cuvinte imperioase politicienilor. „În această ocazie solemnă”, a spus Papa Ioan Paul al II-lea, „doresc să cer asigurarea de condiţii de viaţă şi oportunităţi, astfel ca demnitatea voastră, dragi fraţi şi surori cu dizabilităţi, să fie efectiv recunoscută şi protejată”. „Într-o societate bogată de învăţături ştiinţifice şi tehnice, este posibil şi este o datorie a face mai mult cu mijloacele cerute de conştiinţa civilă, atât în domeniul cercetării biomedicale pentru a preveni handicapurile, cât şi în tratamentele şi asistenţa în reabilitare, incluzând noua integrare socială”, a subliniat Papa. Totuşi, Sfântul Părinte nu s-a mulţumit doar să ceară respect pentru „drepturile civile, sociale şi spirituale ale handicapaţilor”. El a cerut garantarea „relaţiilor umane: relaţii de ajutor, prietenie, în care totul este împărtăşit. De aceea, trebuie promovate formele de asistenţă şi reabilitare, pentru a păstra în minte viziunea integrală a persoanei umane”.
La sfârşitul Liturghiei, Papa Ioan Paul al II-lea i-a salutat pe bolnavi, inclusiv pe fiecare preot cu dizabilităţi. El i-a îmbrăţişat apoi pe copiii care au fost aduşi de părinţii lor. Papa a traversat Bazilica prin aripa centrală, după cum era planificat, dar mai apoi a trecut peste protocol şi a mers în aripile laterale. După amiază, handicapaţii şi însoţitorii lor s-au întâlnit într-o celebrare în Aula de audienţe generale a Vaticanului.
