Sfânta Scriptură este esenţială pentru a-l cunoaşte pe Cristos (III)
26.09.2008, Roma (Catholica) - Vă oferim ultima parte din interviul acordat agenţiei Zenit de către unul dintre cei mai prestigioşi biblişti din lume, Cardinalul Albert Vanhoye, la puţine zile de apropiatul Sinod al Episcopilor. Cardinalul explică ce este pentru el Biblia şi ce aşteaptă de la adunarea Episcopilor. Interviul a fost tradus de pr. Mihai Pătraşcu, şi a apărut în numărul pe luna septembrie 2008 al revistei Lumea Catholica.
– Preoţilor tineri uneori psalmii pot să li se pară un pic îndepărtaţi de realitatea lor concretă. Ce sfat le-aţi da pentru a scoate cel mai mare profit din rugăciunea Liturgiei Orelor?
– I-aş sfătui să caute un comentariu într-adevăr potrivit, adică un comentariu aprofundat, nu pur filologic, istorico-critic, un comentariu care scoate în evidenţă conţinutul spiritual al psalmilor. Pentru că este clar că psalmii conţin o bogăţie minunată din punct de vedere spiritual: sensul de adoraţie, sensul de încredere în Dumnezeu, sensul de unire cu Dumnezeu în rugăciune, în viaţă. Există într-adevăr aspiraţii spirituale foarte frumoase şi foarte puternice în psalmi. Pe de altă parte, sfântul Ambrozie spunea că psaltirea este ca un rezumat al întregului Vechi Testament, pentru că există şi psalmi istorici, psalmi sapienţiali, psalmi de primire a legii Domnului, etc.
După Conciliu a fost facilitată aplicarea psalmilor la viaţa creştină cu omiterea lucrurilor mai îndepărtate de Evanghelie. După părerea mea acesta este un lucru oportun, deoarece un creştin nu poate să dorească, de exemplu, ca fiii persecutorilor să fie zdrobiţi pe pământ, aşa cum se spune în psalmul de pe mal, al exilaţilor. Acest psalm exprimă o iubire foarte profundă şi duioasă faţă de Ierusalim, dar se termină prin a le dori duşmanilor să li se întâmple lucruri foarte crude. Mi se pare oportun şi util din punct de vedere al primirii cuvântului lui Dumnezeu să se omită lucrurile care au fost îndreptate de către Isus.
– Sinodul se va ocupa şi de Sfânta Scriptură în contextul ecumenismului. Dumneavoastră aţi avut vreo experienţă de lucru, studiu, rugăciune în acest domeniu?
– Am colaborat la traducerea ecumenică franceză, o lucrare provocată de Conciliu, foarte rodnică din punct de vedere ecumenic. S-a constatat că Biblia este într-adevăr un teren de unitate. Desigur, există texte biblice care au dat ocazia unor diversităţi de opinii foarte puternice. Dar atâtea lucruri ne sunt comune şi trebuie să profităm de ele. Sinodul va avea şi acest aspect de deschidere ecumenică. Este clar că protestantul, dacă urmează acel sola Scriptura al lui Luther, nu este în curentul Tradiţiei. Există o dificultate. Pe de altă parte, însă, catolicii aveau tendinţa de a nu medita prea mult Biblia şi de a fi mai atenţi la dogme şi la devoţiuni. Atenţia dată Cuvântului lui Dumnezeu scris este deci cu siguranţă o foarte puternică legătură care ne apropie pe unii de alţii într-o primire comună.
– Dumneavoastră aţi cunoscut şi aţi învăţat mai mulţi exegeţi. Cum se poate evita ca Biblia să se transforme într-un simplu obiect de studiu dezlipit de propria viaţă spirituală şi în stare să producă concluzii care pot pune la îndoială adevărurile de credinţă?
– Consider că remediul principal este meditarea textelor biblice, în atitudine de credinţă şi de rugăciune. Exegeţii nu se pot mulţumi să studieze textele. Trebuie să le mediteze într-o atmosferă de unire cu Domnul, de căutare a Lui şi conştienţi mereu că numai Cristos dă toată bogăţia Scripturii inspirate; că El este cel care deschide pe deplin minţile noastre pentru înţelegerea Scripturii, aşa cum spune la sfârşit Evanghelia după Luca. Aş spune aşadar că remediul este rugăciunea, înţeleasă ca meditare care caută unirea cu Domnul, primirea luminii Sale, primirea iubirii Sale. Numai aceasta poate feri de pericolul unei atitudini raţionaliste şi sterilizatoare, care poate să devină mai degrabă o piedică pentru viaţa credincioşilor.
– Care sunt aşteptările dumneavoastră în privinţa Sinodului? Va avea vreo influenţă şi asupra studiilor biblice?
– Nu sunt sigur că Sinodul va putea să influenţeze mult studiile exegetice, în sensul că el va urma o perspectivă pastorală. Este o perspectivă care intră desigur şi în explicarea textelor biblice, însă exegeza este o cercetare ştiinţifică aprofundată, dintr-un punct de vedere care nu este în mod direct pastoral. Cu siguranţă putem să aşteptăm de la Sinod indicaţii foarte rodnice pentru o mai bună cunoaştere a Bibliei, o primire mai mare a Bibliei în viaţa comunităţilor creştine şi în viaţa spirituală a persoanelor. Pe de altă parte, există şi un interes ecumenic, care este exprimat în mod direct în Instrumentum laboris. Se poate spera într-o apropiere şi mai puternică a diferitelor confesiuni creştine graţie acestei primiri a cuvântului lui Dumnezeu scris.
Instrumentum laboris lasă să se înţeleagă că Sinodul se va interesa în special de Cuvântul lui Dumnezeu scris, chiar dacă lărgeşte perspectiva sa. Spune că Cuvântul lui Dumnezeu este Cristos, deci spune că scopul Sinodului este să-l facă mai bine cunoscut pe Cristos. Acest lucru mi se pare adevărat ca scop ultim, dar scopul mai direct va fi desigur acela de a atrage atenţia cu privire la necesitatea unui contact mai puternic şi mai profund al tuturor membrilor Bisericii cu Cuvântul lui Dumnezeu scris. Desigur, cuvântul scris trebuie să redevină viu, nu poate să rămână un text mort, şi pentru ca să redevină viu trebuie să fie inserat în curentul viu al Tradiţiei, al predicării şi al vieţii Bisericii.
