A fi păstor înseamnă a fi disponibil pentru ceilalţi

29.06.2009, Vatican (Catholica) - La ora 9.30 a.m., în ziua de luni, 29 iunie 2009, Solemnitatea Ss. Petru şi Paul, Apostoli, Papa Benedict al XVI-lea a celebrat Sfânta Liturghie în Bazilica Vaticanului. Au concelebrat cu Sfântul Părinte 34 noi Arhiepiscopi Mitropolitani, cărora le-a dat paliumul. La începutul ceremoniei, Sfântul Părinte a adresat un salut special membrilor unei delegaţii din partea Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, conduse de Eminenţa Sa Emanuel, Mitropolit al Franţei şi director al Biroul Bisericii Ortodoxe de pe lângă Uniunea Europeană.

În predica sa, Papa Benedict al XVI-lea a comentat Scrisoarea întâi a Sf. Petru, explicând că ea se concentrează pe figura lui Cristos şi evidenţiind cum Apostolul îl descrie ca „păstor şi păzitor al… sufletelor”, în timp ce, în acelaşi context, textul grec foloseşte cuvântul „episcopos”. „Este surprinzător că Petru îl numeşte pe Cristos episcop, episcop al sufletelor. Aceasta înseamnă că El ne vede din perspectiva lui Dumnezeu. A privi din punctul de vedere al lui Dumnezeu dă o privire de ansamblu, sunt evidente pericolele dar şi speranţele şi posibilităţile. Din perspectiva lui Dumnezeu vedem esenţa, omul interior”.

„Dacă Cristos este episcop al sufletelor, scopul este de a asigura că sufletul omului nu sărăceşte, că omul nu îşi pierde esenţa, capacitatea de adevăr şi iubire; scopul este de a asigura că el ajunge să îl recunoască pe Dumnezeu, că nu se pierde pe cărări necunoscute, că nu se pierde în izolare… În această perspectivă, a fi episcop, a fi preot înseamnă a ne face disponibili pentru oameni pentru ca ei să găsească viaţa”. „Cuvântul `episcop` este strâns legat de cuvântul `păstor`”, a spus Papa, explicând că păstorul „trebuie să fie capabil să se împotrivească duşmanilor, lupilor; el trebuie să meargă înainte, să arate calea, să menţină unitatea turmei… Aceasta înseamnă a fi păstor, model pentru turmă: a trăi cuvântul acum, în marea comunitate a Bisericii”.

Pentru păstori, „credinţa nu trebuie să rămână o teorie, trebuie să devină viaţă… Dintr-o astfel de trăire izvorăşte capacitatea de a comunica credinţa în mod credibil altora”. La începutul Scrisorii sale, Sf. Petru „ne spune că rodul credinţei noastre este mântuirea „, a spus Sfântul Părinte. În acest context el a subliniat faptul că „lipsa de preocupare pentru suflete, sărăcia interioară a omului, distruge nu doar indivizii ci şi ameninţă destinul întregii omeniri. Fără vindecarea sufletelor, fără vindecarea omului din interior, nu poate exista mântuire pentru omenire. Adevărata boală a sufletelor este definită de Sf. Petru ca fiind ignoranţa, cu alte cuvinte necunoaşterea lui Dumnezeu. Cei care nu îl cunosc pe Dumnezeu, cei care nici măcar nu îl caută în mod sincer, rămân excluşi de la adevărata viaţă”.

„Ascultarea faţă de adevăr este cea care curăţă sufletul, şi coexistenţa cu minciuna îl pângăreşte. Ascultarea faţă de adevăr începe cu adevărurile mici ale vieţii de zi cu zi, care poate fi adesea obositoare şi dureroasă. Această ascultare se extinde apoi la ascultare fără rezerve faţă de Adevărul însuşi, care este Cristos. O astfel de ascultare nu doar ne purifică, ci şi ne eliberează pentru slujirea lui Cristos, şi astfel pentru mântuirea lumii”. În final, adresându-se noilor Arhiepiscopi Mitropolitani, Papa le-a spus că paliumul pe care urmau să îl primească „ne aminteşte de turma lui Isus Cristos, pe care trebuie să o hrăniţi în comuniune cu Petru… Ne aminteşte de faptul că El, Păstorul suprem, s-a făcut pe sine Miel pentru a-şi asuma toate destinele noastre… pentru a ne vindeca din interior”.