Anul Paulin şi Anul Preoţiei
28.06.2009, Vatican (Catholica) - Anul Paulin şi Anul Preoţiei, Apostolul Paul şi Sfântul Ioan Maria Vianney, s-au aflat în centrul alocuţiunii Papei Benedict al XVI-lea la întâlnirea duminicală cu credincioşii, romani şi pelerini, reuniţi la amiază în Piaţa San Pietro pentru a se ruga împreună antifonul marian Angelus. Vă oferim textul alocuţiunii după traducerea realizată de redacţia în limba română a Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
Cu celebrarea Primelor Vespere ale Sfinţilor Petru şi Paul, pe care le voi prezida seara aceasta în Bazilica San Paolo fuori le mura, se încheie Anul Paulin, proclamat la bimilenarul naşterii Apostolului neamurilor. A fost un adevărat timp de har în care, prin pelerinaje, cateheze, numeroase publicaţii şi diverse iniţiative, figura Sfântului Paul a fost repropusă în toată Biserica, iar vibrantul său mesaj a reînsufleţit pretutindeni, în comunităţile creştine, pasiunea pentru Cristos şi pentru Evanghelie. De aceea, să aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru Anul Paulin şi pentru toate darurile spirituale pe care el ni le-a adus.
Providenţa divină a dispus ca tocmai cu puţin în urmă, pe 19 iunie, în solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus, să fi fost inaugurat un alt an special, Anul Preoţiei, cu ocazia celei de-a 150-a aniversări a morţii – dies natalis – lui Ioan Maria Vianney, Sfântul Paroh de Ars. Un nou impuls spiritual şi pastoral care – sunt sigur – va aduce multe beneficii poporului creştin şi în special clerului. Care este finalitatea Anului Preoţiei? Cum am scris în respectiva scrisoare pe care am trimis-o preoţilor, el vrea să contribuie la promovarea angajamentului de reînnoire lăuntrică a tuturor preoţilor pentru o mai puternică şi mai incisivă mărturie evanghelică din partea lor în lumea de astăzi.
Apostolul Paul constituie, în această privinţă, un model strălucit de imitat nu atât în concreteţea vieţii – a sa a fost într-adevăr extraordinară – ci în iubirea pentru Cristos, în zelul pentru vestirea Evangheliei, în devotamentul faţă de comunităţi, în elaborarea unor sinteze eficiente de teologie pastorală. Sfântul Paul este exemplu de preot identificat în întregime cu slujirea sa – cum va fi şi Sfântul Paroh de Ars -, conştient că poartă o comoară inestimabilă, adică mesajul mântuirii, dar că îl poartă într-un „vas de lut” (cf. 2Corinteni 4,7); de aceea el este puternic şi umil în acelaşi timp, profund convins că totul este meritul lui Dumnezeu, totul este har al Său. „Iubirea lui Cristos ne stăpâneşte (ne sileşte, ne împinge)” – scrie Apostolul, şi aceasta poate fi deviza fiecărui preot, pe care Spiritul „îl cucereşte” (cf. Faptele Apostolilor 20,22) pentru a face din el un administrator credincios al tainelor lui Dumnezeu (cf. 1Corinteni 4,1-2): preotul trebuie să fie tot al lui Cristos şi tot al Bisericii, căreia este chemat să i se dedice cu iubire neîmpărţită, ca un mire credincios faţă de mireasa sa.
Dragi prieteni, împreună cu cea a Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul, să invocăm acum mijlocirea Fecioarei Maria, ca să obţină de la Domnul binecuvântări abundente pentru preoţi în timpul acestui An al Preoţiei iniţiat de puţin timp. Maica Domnului, pe care Sfântul Ioan Maria Vianney a iubit-o atât de mult şi a făcut să fie iubită de enoriaşii săi, să îl ajute pe fiecare preot să reînsufleţească darul lui Dumnezeu care este în el în virtutea sfintei hirotoniri, astfel ca el să crească în sfinţenie şi să fie gata să mărturisească, dacă e necesar până la martiriu, frumuseţea consacrării sale totale şi definitive lui Cristos şi Bisericii.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
