Vaticanul spune că Iahve nu trebuie pronunţat în cult
19.08.2008, Vatican (Catholica) - O notă a Vaticanului reiterează o directivă conform căreia numele revelat al lui Dumnezeu din tetragrama YHWH nu trebuie pronunţat în liturgia catolică. Episcopul Arthur Serratelli, preşedintele Comitetului pentru Cultul Divin al Conferinţei Episcopale Americane, spune într-o notă despre directiva Vaticanului că indicaţiile „nu conduc la nici o modificare în textele liturgice oficiale”, dar ar putea avea „un oarecare impact asupra folosirii unor anumite piese muzicale din ţara noastră precum şi asupra compunerii textelor schimbătoare precum intenţiile generale de la celebrarea Liturghiei şi a altor Sacramente”.
Mesajul din 29 iunie al Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor subliniază că numele revelat de Dumnezeu nu era pronunţat nici de primii creştini. Se explică: „Venerabila tradiţie biblică a Sfintei Scripturi cunoscută ca Vechiul Testament afişează o serie de apelative divine, printre care se află numele sfânt al lui Dumnezeu revelat în tetragrama YHWH. Ca o expresie a infinitei măreţii şi maiestăţi a lui Dumnezeu, a fost considerat ca nepronunţabil şi de aceea înlocuit în lectura Sfintei Scripturi printr-un nume alternativ: Adonai, care înseamnă Domnul. Traducerea greacă a Vechiului Testament, aşa numita Septuaginta, datând din ultimele secole dinainte erei creştine, a tradus tetragrama iudaică cu cuvântul grec Kyrios, care înseamnă tot Domnul. Din moment ce textul Septuagintei a constituit Biblia primei generaţii de creştini vorbitori de limbă greacă, limbă în care au fost scrise de asemenea toate cărţile Noului Testament, şi aceşti creştini, de la început, nu au pronunţat niciodată tetragrama divină.”
Vaticanul mai afirmă că această practică a avut „implicaţii importante” în cristologia Noului Testament. „De fapt atunci când Sfântul Paul, referindu-se la crucificare, scrie că `Dumnezeu l-a preaînălţat şi I-a dăruit lui nume, care este mai presus de orice nume` (Filipeni 2,9), el nu se referă la vreun alt nume decât `Domnul`, pentru că tot el continuă spunând `să mărturisească toată limba că Domn este Isus Cristos` (Filipeni 2,11; cf. Isaia 42,8: `Eu sunt Domnul şi acesta este numele Meu`)”, se spune în nota Vaticanului. „Atribuirea acestui titlu lui Cristos înviat corespunde exact proclamării divinităţii Sale. Titlul de fapt devine interschimbabil între Dumnezeu lui Israel şi Mesia credinţei creştine, chiar dacă nu este de fapt unul dintre titlurile folosite de Mesia lui Israel. Evitarea pronunţării tetragramei numelui lui Dumnezeu de către Biserică îşi are deci fundamentele ei. Pe lângă motivul de ordin pur filologic, e vorba şi de a rămâne fidel tradiţiei Bisericii, de la începuturi, în baza căreia tetragrama sfântă nu a fost niciodată pronunţată în context creştin, nici tradus în vreuna din limbile în care a fost tradusă Biblia.”
In legatura cu pronuntarea Lui Dumnezeu sub denumirea sub care S-a revelat lui Moise, sa intelegem ca aceasta interdictie este din respect pentru Domnul (noi fiind prea nevrednici ca sa indraznim sa-i spunem pe nume). Nici sefilor pamanteni sau superiorilor dpdv moral nu le spunem pe nume (de exemplu Parintilor pamanteni le spunem Tata si Mama nu pe nume Costica Floricica etc). Mai mult Domnului nu putem sa ne permitem nerusinarea sa-I spunem pe nume ca doar nu am facut armata impreuna. Si chiar daca El prin iubirea nemarginita pe care o are pt. noi vrea sa devenim egali tot nu ne permitem sa-I spunem pe nume, macar din rusine daca nu din alte considerente.
Omul spre deosebire de alte vietuitoare mai este inzestrat tot de Dumnezeu si cu rusine – acel sentiment care ar trebui sa ne opreasca de la fapte abominabile – chiar daca nu sunt definite ca pacate in mod explicit de Legea lui Moise.
Prieteni… sa nu uitam ca Dumnezeu i-a cerut lui Moise sa pronunte numele Sau… Asa avea sa il identifice in fata popoarelor… De ce am crede ca e interzisa pronuntia acestui nume? Moise l-a folosit si la fel toti cei care i se inchinau lui Dumnezeu.