Papa a cerut mai mare securitate pentru creştinii irakieni
26.07.2008, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a cerut securitate pentru comunităţile creştine din Irak la primirea în audienţă a primului ministru Nouri Kamel Al-Maliki. Papa l-a primit pe liderul irakian la Castel Gandolfo, în ziua de vineri, 25 iulie 2008. Un comunicat al Vaticanului a declarat că discuţiile au fost „cordiale”, şi că „au furnizat ocazia de a examina mai multe aspecte fundamentale ale situaţiei din Irak, ţinându-se cont şi de situaţia regională. O atenţie particulară s-a acordat problemei numeroşilor refugiaţi irakieni, atât dinăuntrul cât şi dinafara ţării, care au nevoie de asistenţă, şi în vederea speratei lor reîntoarceri”.
Textul a continuat: „S-a reînnoit condamnarea violenţei care continuă să lovească diferite părţi ale ţării aproape zilnic, şi nu scuteşte comunităţile creştine care simt puternic nevoia de o mai mare securitate. S-a exprimat speranţa ca Irakul să descopere definitiv drumul spre pace şi dezvoltare prin dialog şi cooperare între toate grupurile etnice şi religioase, incluzând minorităţile, care, respectând identităţile lor şi într-un spirit de reconciliere şi de căutare a binelui comun, întreprind împreună reconstrucţia morală şi civilă a ţării.
„În acest context, a fost reiterată importanţa dialogului interreligios, ca o cale spre înţelegerea religioasă şi coexistenţa civilă”. Declaraţia Vaticanului a mai dezvăluit faptul că primul ministru l-a invitat pe Sfântul Părinte să viziteze Irakul. La sosirea lui în Roma, în ziua de joi, 24 iulie, Maliki a vizitat mormântul Papei Ioan Paul al II-lea în Grotele Vaticanului. Primul ministru s-a întâlnit de asemenea cu secretarul de stat al Vaticanului, Cardinalul Tarcisio Bertone, şi cu Arhiepiscopul Dominique Mamberti, secretar pentru relaţiile cu statele.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
Acest gest al Papei Benedict de a revendica securitate ì n contextul vulnerabilità tii irachiene pentru comunità tile crestine releveazà caracterul sensibilità tii si paternità tii Pontifului roman. Papa cunoaste si intelege ì n mod profund aceastà dramà cauzatà , aceastà realitate inumanà , ì n care dreptul la viatà , principiul dezvoltarii armonioase a existentei umane este ì ntr-un profund declin, este degeneratà situatia care amenintà omul si demnitatea realità tii sale existentiale. Ca atare, Papa nu se delimiteazà , cum observà m, de a cere respectarea dreptului libertà tii religioase pentru comunità tile catolice ì n diversitatea riturilor, ci face apel pentru toti crestini indiferent de confesionalitatea lor. Mai mult Papa se referà si ia apà rarea fiecaruia, se gà ndeste la fiecare om persecutat si refugiat, de aceea, Papa trateazà cu primul ministru irachian repunerea ì n normalitate a tutoror celora care suferà si care sunt amenintati. Cà t plà ns si doliu poate subzista ì n aceastà dimensiune a terorii si terorismului- principiul negativ al civilizatiei vietii, – dimensiunea antropologicà ì n care dreptul la existentà este exclus. Prin urmare, Papa nu evità impreunà cu primul ministru irachian de a condamna categoric acest tip, categorie si mentalitate. Numai dialogul si cooperarea ì ntre toate grupurile etnice si religioase se spune ì n comunicat pot conduce Iracul la pace si dezvoltare . Sigur Papa converseazà cu primul ministru irachian asupra importantei democratice pe care Iracul trebuie sà -o redescopere. Papa este constient cà cale spre democratie pe de o parte exprimà cel mai bine participarea directà a cetàtenilor la alegeri politice, de altà parte devine posibilà numai ìn màsura ìn care gàseste la bazà o corectà perceptie-conceptie despre persoana umanà. Pe acest principiu catolici sunt obligati moral sà se implice, nu pentru a se compromite negativ, din care in mod automat ar genera o atitudine de mà rturisire crestinà ineficace ìn lume si in interiorul unità tii si coerentei propri credinte catolice. Structura democraticà pe care un Stat modern ìntelege a se construi ar fi fragil dacà nu ar pune ca si fundament centralitatea persoanei. Este respectul ìn raport cu persoana a permite si a face posibilà participarea democraticà. Asa cum ìnvatà Conciliul Vatican al II- lea, apàrarea, respectarea si garantia „ drepturilor peroanei umane este conditie pentru care cetàtenii, ì n mod individual sau ìn grup, pot sà participe ìn mod activ la viata si la guvernul administrativ a lucràrilor publice.
pr. Vasile Orghici