Arhitectura: un mod fascinant de a ajunge la Dumnezeu

19.11.2009, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a propus două lecţii oferite de frumuseţea catedralelor romanice şi gotice, dedicând audienţa sa generală de miercuri, 18 noiembrie 2009, analizei înfloririi arhitecturii creştine care a început în secolul al XI-lea. Papa le-a vorbit celor prezenţi în Aula Paul al VI-lea despre caracteristicile atât fizice cât şi simbolice ale bisericilor şi catedralelor europene din Evul Mediu. Cele două lecţii subliniate privesc rădăcinile creştine ale Europei şi respectiv „calea frumuseţii” ca un drum pentru a-l întâlni pe Dumnezeu.

„Lucrările de artă născute în Europa în secolele trecute nu pot fi înţelese dacă nu ţinem seama de spiritul religios care le-a inspirat”, a spus Sfântul Părinte. El a arătat că întâlnirea credinţei cu arta poate să aducă o profundă armonie, „deoarece ambele pot şi doresc să îi aducă laudă lui Dumnezeu, făcând vizibil Invizibilul”. Pontiful a spus că va împărtăşi această reflecţie şi sâmbătă, 21 noiembrie, când se va întâlni cu un grup de artişti, reprezentând atât linia seculară cât şi cea sacră a profesiei. Papa Benedict al XVI-lea a spus că a doua lecţie desprinsă din arhitectura Evului Mediu creştin este aceea a „căii frumuseţii, ca un mod privilegiat şi fascinant de apropiere de misterul lui Dumnezeu”. „Ce este frumuseţea, pe care scriitorii, poeţii, muzicienii şi artiştii o contemplă şi o traduc în limbajul lor, dacă nu reflecţia splendorii Cuvântului Veşnic întrupat”.

Papa l-a citat pe Sf. Augustin afirmând că frumuseţea creată înalţă spiritul la Frumuseţea Însăşi: „Întreabă frumuseţea pământului, întreabă frumuseţea mării, întreabă frumuseţea aerului vast şi răspândit. Întreabă frumuseţea cerului, întreabă ordinea stelelor, întreabă soarele, care cu splendoarea sa străluceşte ziua; întreabă luna, care cu claritatea ei luminează întunericul nopţii. Întreabă animalele care se mişcă în apă, care umblă pe pământ, care zboară în aer; sufletele care se ascund, trupurile care se arată; vizibilul care se lasă călăuzit, invizibilul care călăuzeşte. Întreabă-le! Toate îţi vor răspunde: Priveşte-ne, suntem frumoase! Frumuseţea lor le face cunoscute. Această frumuseţe trecătoare cine a creat-o dacă nu Frumuseţea Netrecătoare?” Pontiful a concluzionat rugându-se ca „Domnul să ne ajute să redescoperim calea frumuseţii ca una dintre căile, poate cea mai atractivă şi fascinată, pentru a-l putea găsi şi iubi pe Dumnezeu”.