Calcul material cu pagubă spirituală
23.11.2009, Bucureşti (Catholica) - În ediţia din 22 noiembrie 2009 a săptămânalului „Lumina de Duminică”, cu titlul „Calcul material cu pagubă spirituală” este publicată predica Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Duminica a XXVI-a după Rusalii, cu Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina. „Evanghelia rânduită a se citi la Sfânta Liturghie… ne arată ce se întâmplă cu omul care nu este milostiv şi care nu înţelege că milostivirea lui Dumnezeu faţă de noi este cea mai tare temelie pe care poate fi clădită viaţa pământească şi că sufletul trebuie eliberat de egoism şi orientat spre facerea de bine, pentru a deveni tot mai milostiv, bun şi darnic”.
„În pilda rostită de Mântuitorul Isus Hristos se vorbeşte despre un om bogat căruia `i-a rodit ţarina`… Continuarea parabolei ne face să înţelegem că nu era vorba de o recoltă obişnuită, ci de una neaşteptată, încât şi bogatul care era proprietar al ţarinei respective s-a mirat. În acel an pământurile lui au rodit atât de mult, încât toate previziunile sale au fost depăşite, iar hambarele sale s-au dovedit neîncăpătoare pentru recolta adunată. Însă, în loc să se gândească la mulţimea săracilor care puteau fi ajutaţi ca urmare a unei milostiviri atât de mari a lui Dumnezeu faţă de el, bogatul nu s-a gândit nici la Dumnezeu, ca să-I mulţumească, şi nici la săraci, ca să-i hrănească. Dimpotrivă, a început să fie frământat de gânduri şi griji, însă nu de acele griji ale săracului care se întreabă zi şi noapte cu ce să-şi mai hrănească copiii, cu ce să-i îmbrace, cu ce să-şi susţină casa, ci de grija lacomului care nu ştie cum să adune cât mai multe bunătăţi doar pentru sine însuşi”.
Amintind apoi cuvintele bogatului: „Apoi voi zice sufletului meu: suflete, acum ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te”, Patriarhul explică: „Îndemnul adresat de bogat sufletului său conţine patru verbe consecutive: odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Vedem din aceasta că principala preocupare a bogatului viza odihna, mâncarea, băutura şi distracţia; deci comoditate şi consum. Mai observăm că bogatul din Evanghelia acestei duminici anulează complet valoarea şi virtuţile sufletului, substituindu-l cu totul trupului. Lucrurile cu care era îmbiat sufletul pentru a se desfăta sunt de fapt patimi ucigătoare: trândăvia, lăcomia pântecelui, nepăsarea şi iubirea exclusivă de sine”.
Evanghelia ne vorbeşte şi despre „modul în care, uneori, un succes prea mare, neaşteptat, poate destabiliza şi schimba în sens negativ viaţa unui om. Mulţi oameni îmbogăţiţi peste noapte au devenit de nerecunoscut. Mulţi oameni cu statut modest din punct de vedere material, dar liniştiţi şi fericiţi, confruntaţi pe neaşteptate cu belşugul material ori cu schimbarea bruscă a statutului social s-au destabilizat sufleteşte, s-au tulburat spiritual. Falsa impresie de siguranţă oferită de bogăţie ori funcţii primite pe nemerit, gândul de a nu mai depinde ori avea nevoie de semeni i-a dezumanizat. Pentru că patimile nu pot fi vreodată săturate, foarte adesea bogăţia neaşteptată nu aduce linişte, ci trezeşte lăcomii nemăsurate şi orgolii necontrolate, ce conduc la înstrăinare faţă de Dumnezeu şi de oameni într-un mod surprinzător de rapid. Aceste triste exemple ne arată că, uneori, bogăţia şi succesul, când nu sunt primite cu recunoştinţă faţă de Cel care le-a dăruit şi nu sunt împărtăşite şi celor din jur, în loc să fie de folos, duc la pierzare”.
Preafericitul Daniel explică în continuare: „Omul este o fiinţă înzestrată de Creator cu raţiune, făcută după chipul Raţiunii divine. Gândirea umană trebuie să se asemene cu gândirea lui Dumnezeu Cel Milostiv. De aceea, Dumnezeu Cel Milostiv îl numeşte `nebun` pe bogatul care s-a făcut rob al consumului material iraţional şi egoist sau pătimaş. În măsura în care omul este milostiv, se aseamănă cu Dumnezeu Cel Milostiv, în măsura în care este iubitor de oameni se aseamănă cu Dumnezeu Cel iubitor de oameni… Iubirea lui Dumnezeu nu este calculată, interesată ori posesivă, nu este negociată şi nici negociabilă, ci iubirea Lui este revărsare de daruri din iubirea Sa preamilostivă. Bunătatea Lui este revărsare a iubirii Sale în chipul darurilor faţă de creaţia întreagă, dar mai ales faţă de omul pe care l-a creat după chipul Său. Aşadar, când omul este milostiv atunci este bun, iar când este bun devine raţional, în înţelesul că raţiunea sa nu este întunecată de patima lăcomiei, ci este luminată de rugăciune, ca mulţumire sau recunoştinţă, şi de milostenie”.
„Bogăţia spirituală este singura care dă sens tuturor celorlalte bogăţii, pentru că nu bogăţia în sine este rea, mai ales atunci când a fost adunată prin muncă cinstită. Părintele Cleopa Ilie (+1998), în predicile sale, spunea că mai uşor se mântuieşte bogatul harnic, drept şi milostiv decât săracul cârtitor. Aşadar, nu bogăţia în sine este un rău, ci lipsa de milostenie şi neomenia, pentru că vedem şi în Sfânta Scriptură, dar şi în istoria Bisericii, o mulţime de bogaţi milostivi care au zidit biserici, spitale, s-au îngrijit de bătrâni, de orfani şi de alţi semeni aflaţi în nevoi. Aceşti bogaţi, pentru milostivirea lor, se aseamănă cu Dumnezeu cel Milostiv. Nu bogăţia, ci lăcomia şi înrobirea sufletului de către lucrurile trecătoare şi limitate, aceasta este boala care trebuie vindecată. Evanghelia acestei duminici ne îndeamnă ca să oferim şi altora din ceea ce am adunat, să împărţim şi semenilor noştri din ceea ce am primit de la Dumnezeu, să-i facem şi pe alţii părtaşi la belşugul de care Dumnezeu ne-a făcut parte, pentru că, în acest fel, ne asemănăm cu Dumnezeu Cel Milostiv şi iubitor de oameni”.
Imagini
