125 de ani de la naşterea Mitropolitului Alexandru Rusu
25.11.2009, Blaj (Catholica) - Parohia greco-catolică Şăulia de Câmpie, din protopopiatul Râciu (MS), a organizat în zilele de 22 şi 23 noiembrie 2009 o serie de manifestări liturgice şi de evocări, menite să marcheze împlinirea a 125 de ani de la naşterea, în această localitate, a Mitropolitului Alexandru Rusu, ales de sinodul electoral mitropolitan în anul 1946, la Blaj, alegere confirmată de Sfântul Scaun dar neconfirmată de către guvernul comunist condus de Petru Groza. În seara zilei de duminică, 22 noiembrie 2009, în capela greco-catolică amplasată fosta şcoală în care a învăţat Alexandru Rusu, preoţii protopopi ai Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş, împreună cu preoţii parohi din protopopiatului Râciu, au săvârşit slujba Vecerniei, la sfârşitul căreia pr. Ioan Fărcaş, vicar mitropolitan şi protopop de Blaj, a transmis tuturor salutul şi binecuvântarea Preafericitului Lucian, Arhiepiscopul Major şi Mitropolit al Blajului.
Tot atunci, protopopul locului, pr. Toader Dulău, a mulţumit atât gazdelor cât şi invitaţilor pentru organizare şi participare, prezentând pe scurt şi temele ce vor fi abordate a doua zi. În dimineaţa următoare s-a celebrat – în aceeaşi locaţie şi formulă – Sfânta Liturghie, prilej cu care pr. paroh Claudiu Duda a adresat un cuvânt de mulţumire tuturor celor care, prin binecuvântarea lui Dumnezeu, contribuie la ridicarea noii biserici parohiale, evidenţiind îndeosebi aportul credincioşilor din parohie, şi a exprimat ruga-dorinţă ca Bunul Dumnezeu să rânduiască astfel încât la vreme potrivită, noul lăcaş al Domnului din Şăulia să poată avea ca hram secundar Sfântul Alexandru Rusu.
În continuare s-a derulat programul de evocări, a cărui ordine de zi a avut ca temă de debut „Viaţa şi activitatea Mitropolitului Alexandru Rusu – Scurte repere biografice”, prezentată de pr. Alexandru Biriş, protopop de Ocna-Mureş. Au fost evocaţi mai întâi anii copilăriei lui Alexandru Rusu la Şăulia, în familia cu 12 copii a pr. protopop onorar Vasile Rusu şi a preotesei Rozalia Rusu, nepoata canonicului Ioan Antonelli, unul dintre participanţii activi la Revoluţia din 1848 şi figură proeminentă a Şcolilor blăjene. Alexandru Rusu a studiat teologia la Budapesta şi Viena, obţinând doctoratul în teologie la Budapesta în 1910, an în care s-a întors la Blaj, a fost hirotonit preot celibatar şi numit profesor titular al catedrei de Teologie dogmatică din cadrul Academiei teologice din Blaj, prefect de studii al Seminarului Teologic precum şi profesor de religie la Liceul Sf. Vasile. În anul 1920 a fost numit Secretar Mitropolitan, iar în anul 1923 Canonic al Capitulului Mitropolitan, în capitlul Mitropolitului Vasile Suciu. Între anii 1925-1930 a fost rector al Academiei Teologice din Blaj.
După ce la 17 octombrie 1930 Papa Pius al XI-lea l-a numit Episcop, la 30 ianuarie 1931 a avut loc la Blaj, în catedrala mitropolitană, consacrarea sa în calitate de Episcop de Maramureş, de către Mitropolitul Vasile Suciu. Primele cuvinte ale Episcopului Alexandru Rusu, spuse la consacrarea sa, aveau să se dovedească profetice: „În lume scârbe veţi avea… Cutezaţi, Eu am biruit lumea… cu convingere în puterea acestor cuvinte, Biserica Blajului, urgisită sub stăpânire străină, urgisită şi azi, stă mândră şi biruitoare, pe cât de creştină pe atât de românească”. Anul 1948 l-a găsit pe Mitropolitul Alexandru Rusu la Baia Mare. La 28 octombrie a fost arestat, alături de ceilalţi Episcopi. Au urmat ani lungi pe un drum al Calvarului cu multe opriri: Dragoslavele, Mănăstirea Căldăruşani, Sighetu Marmaţiei, Bucureşti (spitalul „Gerota”), apoi domiciliu obligatoriu la mănăstirile Curtea de Argeş, Ciorogârla şi Cocoş (jud.Tulcea). La data de 12 mai 1957 a fost judecat de Tribunalul Militar din Cluj şi condamnat la 25 ani muncă silnică pentru instigaţie şi înaltă trădare şi dus la penitenciarul din Gherla. Îmbolnăvindu-se grav în primăvara anului 1963, la 9 mai în acelaşi an a trecut la cele veşnice.
Momentul următor l-a constituit evocarea unei alte personalităţi a Bisericii Române cu Roma, de la a cărei trecere la Tatăl se împlinesc o sută de ani: istoric-preot-savant Augustin Bunea. Pr. protopop Liviu Sabău a vorbit cu entuziasm despre Blajul în care au fost aprinse de către Episcopul întemeietor Ioan Inochentie Micu şi lăsate moştenire urmaşilor credinţa nezdruncinată şi iubirea neţărmurită faţă de Dumnezeu şi dragostea arzătoare faţă de neamul său românesc, faţă de istorie, faţă de ţară şi faţă de limba românească. Un urmaş vrednic întru toate de această moştenire a fost pr. Augustin Bunea, născut la 4 august 1857, în familia preotului greco-catolic din satul Vad, comitatul Făgăraş. După studiile primare şi gimnaziale de la Ohaba, Braşov şi Blaj, a urmat cele academice de filosofie şi teologie la Roma, încununate de titlul de doctor obţinut în 1882. În 1881 a fost hirotonit preot la Roma, dar s-a întors la Blaj, fiind numit profesor de teologie dogmatică la Academia teologică, apoi secretar mitropolitan şi canonic mitropolitan. La puţin timp după alegerea sa ca membru al Academiei Române, la 30 noiembrie 1909, a murit la Blaj. Pr. Sabău Liviu a concis spunând că Augustin Bunea, prin calităţile excepţionale dovedite atât ca profesor cât şi în activitatea literară sau de luptător naţional, se înşiră în pleiada marilor dascăli ai Blajului.
Imagini
