LC: Cardinalul martir al Angliei
03.12.2009, SUA (Catholica) - Purpura le reaminteşte Cardinalilor care o poartă „că trebuie să fie dispuşi să se sacrifice pentru Biserică, chiar şi până la vărsarea propriului sânge. De-a lungul secolelor, Cardinalilor li s-a cerut de multe ori să sufere pentru credinţă, dar numai unul a fost martirizat în timp ce era prinţ al Bisericii: Sf. John Fisher, care a fost decapitat de regele Henry VIII-lea al Angliei la 22 iunie 1535. El a fost o victimă a rupturii lui Henry de Biserică, martirizat la începutul Reformei Anglicane pentru că era unul dintre apărătorii cei mai puternici ai Sacramentului Căsătoriei şi ai supremaţiei Sfântului Scaun”, aflăm din numărul pe noiembrie 2009 al revistei Lumea Catholica, dintr-un articol semnat de Matthew E. Bunson, tradus de Antonia Dejeu.
Iată câteva date biografice din viaţa sa: „Pe 24 noiembrie 1504, la vârsta de 35 de ani, a fost hirotonit ca al 65-lea Episcop de Rochester, Eparhia cea mai săracă şi mai mică a regatului. Episcopul Fisher a câştigat curând iubirea oamenilor pentru devotamentul său pastoral intens. În 1512, a luat parte la Conciliul al V-lea din Lateran, care a avut ca obiectiv principal reforma Bisericii. Ulterior, a fost unul dintre principalii susţinătorii englezi ai reformei autentice. În 1509, Episcopului Fisher i-a fost acordată marea onoare de a predica la înmormântarea regelui Henry al VII-lea. În epoca noului rege, Henry al VIII-lea, a fost o figură admirată atât pentru sfinţenia cât şi pentru geniul său”.
Când a început să se contureze perspectiva divorţului regal, Episcopul Fisher a adoptat o poziţie contrară divorţului. „El a declarat public faptul că, la fel ca Ioan Botezătorul, era dispus să moară pentru apărarea caracterului indisolubil al căsătoriei”. În contextul în care Henry rupea, una câte una, legăturile cu papalitatea, în luna iunie a anului 1532 Episcopul Fisher a predicat împotriva divorţului şi în apărarea independenţei Bisericii… În ianuarie 1533, Henry s-a căsătorit în secret cu Anne Boleyn, pentru a asigura legitimitatea copilului pe care ea îl aştepta”. În martie, „Episcopul Fisher a fost arestat… în principal pentru a fi ţinut departe de ochii publicului, în timp ce regele divorţa de Catherine. Acestea se întâmplau în luna mai, şi încoronarea Annei ca regină a avut loc la 1 iunie 1533. Episcopul Fisher a fost eliberat două săptămâni mai târziu, fără a fi acuzat de nimic”.
„Profund îngrijorat pentru siguranţa Episcopului Fisher, Papa Paul al III-lea l-a numit Cardinal în luna mai a anului 1535, în speranţa că Henry nu ar îndrăznit să execute un prinţ al Bisericii. Regele a refuzat intrarea delegaţiei ce aducea pălăria roşie în Anglia şi a promis în schimb că va trimite capul Cardinalului Fisher la Roma, pentru o măsurare adecvată. Judecat în grabă, ca un om de rând, la Westminster Hall, pe 17 iunie, Cardinalul Fisher a fost găsit vinovat şi a fost condamnat la moarte”. Execuţia a avut loc în 22 iunie 1535. „Cardinalul John Fisher nu a fost uitat niciodată, şi nici oroarea care a înconjurat moartea sa. Beatificat la 29 decembrie 1886, de către Papa Leon al XIII-lea, împreună cu 54 martiri englezi, Cardinalul Fisher a primit primul loc de onoare. El şi Thomas Morus au fost canonizaţi la 19 mai 1935, de către Papa Pius al XI-lea”.
