Pregătire de Crăciun pentru deţinuţi
07.12.2009, Roma (Catholica) - „Vă aduc salutul şi urările Sfântului Părinte”, le-a spus Cardinalul Agostino Vallini, vicar al Papei pentru Dieceza de Roma, celor prezenţi la celebrarea Sfintei Liturghii de pregătire pentru sărbătoarea Naşterii Domnului, oficiată duminică, 6 decembrie 2009, dimineaţă, în închisoarea Regina Coeli din Roma. La Liturghie au fost prezenţi voluntari, gardieni şi aproximativ o sută de deţinuţi. „În pustiul acestei vieţi este posibil a deschide un drum nou; şi eu am trecut prin momente dificile, iar forţa mea a fost mereu cuvântul lui Dumnezeu. Să dea Domnul să fie aşa şi pentru voi”, a afirmat Cardinalul Vallini.
Pr. Vittorio Trani, capelanul închisorii Regina Coeli, a arătat pentru Radio Vatican ce înseamnă a trăi o asemenea zi de sărbătoare în închisoare: „Dacă ar trebui să spun pe scurt cum se trăieşte Crăciunul în închisoare, aş spune că este ziua cea mai grea, cea mai apăsătoare. Nu pentru că, în sine, Crăciunul este apăsător, ci pentru ceea ce reprezintă sărbătoarea în cultură, în tradiţie, ajungând să fie o zi de mare dificultate pentru ei, întrucât sunt departe de rude, de copii, de familii… Nu am văzut niciodată plângând mai mulţi deţinuţi ca la Crăciun. Este o zi care, în general, este pregătită, se caută să fie petrecută cât se poate mai bine, şi tocmai această împărtăşire a sărbătorii cu cei dragi poartă gândul la ce înseamnă Crăciunul în sine şi la lucrurile la care se renunţă fiind în închisoare, stând departe de familie.
Cardinalul Vallini a declarat: „Pr. Vittorio Trani, capelanul, mi-a explicat sensul spaţiului numit `rotonda` din Regina Coeli, pe unde trece o lume plină de angoasă, de durere, de fragilitate, de păcat, dar şi o lume unde are loc reconstruirea fiinţei. Acesta este locul rugăciunii. Închisoarea Regina Coeli nu are o capelă, iar deţinuţii, duminica, se regăsesc aici pentru celebrare şi – aş vrea să spun – pentru a-şi reîncepe viaţa, a căpăta încredere în sine, curajul de a reîncepe. Deoarece acolo unde intră Domnul, se poate începe de la capăt. Fireşte, şi noi care suntem afară trebuie să facem ceva pentru a ajuta aceşti oameni să reînceapă. Mă gândesc cât de important ar fi să se intensifice simţul de solidaritate, de exemplu, oferind de lucru acestor persoane. Închisoarea nu este o soluţie pentru atâtea forme de deviere de la comportamentul drept; este o soluţie de urgenţă. Dar soluţia adevărată, poate, este aceea de a reda ocazii de demnitate acestor oameni”.
