Pregătind scena pentru venirea Cuvântului
06.12.2009, Vatican (Catholica) - Evanghelia nu este o legendă, ci relatarea unei istorii adevărate, iar Isus din Nazaret este un personaj istoric situat într-un context precis, a spus Papa Benedict al XVI-lea în alocuţiunea ţinută la întâlnirea de duminică, 6 decembrie 2009, pentru rugăciunea Îngerul Domnului, adresându-se celor aproximativ 40 de mii de credincioşi reuniţi la amiază în Piaţa Sfântul Petru. Preluând un comentariu al Sfântului Ambroziu, sărbătorit la 7 decembrie, pontiful a spus că „Biserica nu-şi are începutul de la oameni, ci de la Cuvântul lui Dumnezeu, subiectul care mişcă istoria, inspiră profeţii, pregăteşte calea lui Mesia, convoacă Biserica”. Vă oferim textul alocuţiunii Papei după traducerea realizată de Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori,
În această a doua duminică de Advent, liturgia propune fragmentul evanghelic în care Sfântul Luca pregăteşte, să spunem aşa, scena pe care Isus stă să apară şi să îşi înceapă misiunea publică (cf. Luca 3,1-6). Evanghelistul fixează reflectorul asupra lui Ioan Botezătorul, care a fost precursorul lui Mesia, şi trasează cu mare precizie coordonatele în spaţiu şi timp ale predicării sale. Luca scrie: „În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Ponţiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al Itureii şi al ţinutului Trahonitidei, iar Lisanias, tetrarh al Abilenei, în zilele arhiereilor Anna şi Caiafa, cuvântul lui Dumnezeu s-a îndreptat către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu” (Luca 3,1-2). Două lucruri ne atrag atenţia. Primul este abundenţa de referinţe la toate autorităţile politice şi religioase ale Palestinei în 27-28 d.C. Evident, evanghelistul doreşte să atragă atenţia celui care citeşte sau ascultă că Evanghelia nu este o legendă, ci relatarea unei istorii adevărate, că Isus din Nazaret este un personaj istoric situat în acel context precis. Al doilea element demn de notat este că, după această amplă introducere istorică, subiectul devine „cuvântul lui Dumnezeu”, prezentat ca o forţă ce coboară de sus şi se aşează deasupra lui Ioan Botezătorul.
Mâine este pomenirea liturgică a Sfântului Ambroziu, marele Episcop de Milano. Citez dintr-un comentariu al lui la acest text evanghelic: „Fiul lui Dumnezeu”, scrie el, „înainte de a reuni Biserica, lucrează înainte de toate în umilul său servitor. De aceea Sfântul Luca spune bine că cuvântul lui Dumnezeu a coborât asupra lui Ioan, fiul lui Zaharia în pustiu, deoarece Biserica nu îşi are începutul de la oameni, ci de la Cuvânt” (Expositio Evangelii Secundum Lucam Libris X Comprehensa, 2, 67). Iată deci semnificaţia: Cuvântul lui Dumnezeu este subiectul care mişcă istoria, inspiră profeţii, pregăteşte calea lui Mesia, convoacă Biserica. Isus însuşi este Cuvântul divin care s-a făcut trup în sânul feciorelnic al Mariei: în El Dumnezeu s-a revelat pe deplin, ne-a spus şi ne-a dat tot, deschizându-ne comorile adevărului şi milostivirii Sale. Sfântul Ambroziu continuă în comentariul său: „A coborât, deci, Cuvântul pentru ca pământul, care înainte era un pustiu, să producă roadele sale pentru noi” (ibid.).
Dragi prieteni, floarea cea mai frumoasă îmbobocită din cuvântul lui Dumnezeu este Fecioara Maria. Ea este pârga Bisericii, grădina lui Dumnezeu pe pământ. Dar, în timp ce Maria este Neprihănita – aşa cum o vom celebra poimâine -, Biserica are continuu nevoie să se purifice, deoarece păcatul îi contaminează pe toţi membrii ei. În Biserică se desfăşoară întotdeauna o luptă între pustiu şi grădină, între păcatul care face arid pământul şi harul care îl irigă ca să producă roade abundente de sfinţenie. Să o rugăm, deci, pe Maica Domnului să ne ajute, în acest timp al Adventului, „să îndreptăm” căile noastre, lăsându-ne călăuziţi de cuvântul lui Dumnezeu.
