Preoţii: oameni ai lui Dumnezeu, ascultători de voinţa Lui

20.02.2010, Vatican (Catholica) - În timpul întâlnirii de joi, 19 februarie 2010, cu preoţii parohi din Dieceza de Roma, Papa Benedict al XVI-lea a comentat câteva versete din Scrisoarea către Evrei, informează serviciul de ştiri al Vaticanului. Pornind de la viziunea Vechiului Testament despre Mesia şi comparând-o cu ceea ce Cristos a reprezentat de fapt în istoria mântuirii, Papa a subliniat că „Cristos este adevăratul Rege, Fiul lui Dumnezeu. Dar El este şi adevăratul Preot, şi astfel întregul cult, întreaga realitate a jertfelor… şi a adevăratei jertfe îşi găsesc cheia şi împlinirea în Cristos”. Astfel, a explicat el, preotul apare „în toată puritatea şi tot adevărul lui profund”. „Un preot, pentru a fi cu adevărat un mijlocitor între Dumnezeu şi om, trebuie să fie un om, şi Fiul lui Dumnezeu a devenit om tocmai pentru a deveni un preot, pentru a îndeplini misiunea unui preot”, aceea de „a fi un mijlocitor, o punte care uneşte şi astfel îl duce pe om la Dumnezeu, la răscumpărarea Sa, la adevărata Sa lumină, la adevărata Sa viaţă”.

Dacă preotul este „o punte” care duce omenirea la comuniunea cu divinitatea, sufletul lui trebuie să se hrănească cu rugăciunea zilnică constantă şi cu Euharistia, a spus Papa. „Doar Dumnezeu poate intra în viaţa mea şi mă poate lua de mână… Trebuie să ne întoarcem iar şi iar la Sacrament, la acest dar în care Dumnezeu îmi dă ceea ce eu nu aş putea da niciodată… Un preot trebuie să fie cu adevărat un om al lui Dumnezeu, trebuie să îl cunoască îndeaproape pe Dumnezeu”, şi poate realiza aceasta „în comuniune cu Cristos. Trebuie să trăim această comuniune”. Papa Benedict al XVI-lea a arătat că alegerile de viaţă pe care le fac preoţii le cer să îşi dezvolte sentimentele şi afecţiunile în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu. Această preschimbare nu este deloc simplă dacă luăm în considerare amăgitoarea îngăduinţă prea mare de sine care se întâlneşte în mentalitatea modernă, a spus el.

„Astfel oamenii spun: `A minţit, este un om. A furat, este un om`. Dar nu aşa este cu adevărat fiinţa umană. Uman înseamnă a fi generos, uman înseamnă a fi bun, uman înseamnă o persoană dreaptă… Şi astfel, a lăsa în urmă, cu ajutorul lui Cristos, acest nor care întunecă natura noastră… este un proces de viaţă care trebuie să înceapă cu educaţia la preoţie şi apoi să continue în întreaga noastră viaţă”. Un preot, care este mai presus de toate un om total împlinit, are o inimă dedicată „compasiunii”. Păcatul nu este un semn al „solidarităţii” cu slăbiciunea umană; o astfel de solidaritate este evidentă mai degrabă în tăria de a împărtăşi povara păcatului pentru a-l răscumpăra şi purifica, arătând aceeaşi capacitate pentru emoţie pe care Isus a arătat-o în viaţa Sa, şi care i-a permis să ducă strigătul Său de compasiune „până la urechile lui Dumnezeu”.

„Noi preoţii nu putem să ne retragem în exil”, a spus Papa. „Suntem cufundaţi în patima acestei lumi şi trebuie, cu ajutorul lui Cristos şi în comuniune cu Cristos, să căutăm să o transformăm şi să o ducem la Dumnezeu”. În fine, despre subiectul ascultării, Papa a spus: „Este un cuvânt nepopular în timpurile noastre, când ascultarea pare o formă de înstrăinare, o atitudine de slugărnicie… Dimpotrivă însă… cuvântul `ascultare` şi cuvântul `libertate` sunt inseparabile… deoarece voinţa lui Dumnezeu nu este o voinţă tiranică; … mai degrabă este locul în care ne găsim adevărata identitate”.