Lumea devine mai bună pornind de la noi înşine
23.02.2010, Vatican (Catholica) - În Biserica Catolică şi în cea Ortodoxă acum două zile, la 21 februarie 2010, a fost prima Duminica a Postului Mare (anul acesta Paştele va fi sărbătorit la aceeaşi dată, 4 aprilie). Papa Benedict al XVI-lea s-a rugat, conform tradiţiei, la miezul zilei, antifonul Angelus cu credincioşii şi pelerinii veniţi în Piaţa San Pietro. Vă oferim în continuare textul alocuţiunii Sfântului Părinte rostite înaintea rugăciunii.
Dragi fraţi şi surori!
Miercurea trecută, cu ritul penitenţial al impunerii cenuşii, am început Postul, un timp de înnoire spirituală ca pregătire pentru anuala celebrare a Paştilor. Dar ce înseamnă a intra în călătoria Postului Mare? Evanghelia din această primă Duminică a Postului răspunde cu relatarea ispitirii în deşert a lui Isus. Sfântul Evanghelist Luca ne spune că Isus, după ce a primit botezul de la Ioan, „plin de Duhul Sfânt, Isus s-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duh în pustiu timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol” (Luca 4,1-2). Este evident că se subliniază aici faptul că ispitirea nu este accidentală ci e o consecinţă a opţiunii lui Isus de a îndeplini misiunea încredinţată Lui de Tatăl, de a îmbrăţişa total realitatea Lui de Fiu preaiubit, care se încredinţează pe sine pe deplin Tatălui. Cristos a venit în lume pentru a ne elibera de păcat şi de fascinaţia periculoasă a planificării vieţilor noastre fără a ţine cont de Dumnezeu. A făcut-o nu prin proclamaţii răsunătoare, ci luptând El însuşi împotriva Ispititorului, până pe cruce. Avem aici un exemplu pentru toţi: lumea devine mai bună pornind de la noi înşine, schimbând ceea ce nu este bine în vieţile noastre, cu ajutorul harului lui Dumnezeu.
Dintre cele trei ispite pe care Satana i le propune lui Isus, prima are de-a face cu foamea, adică cu nevoia materială: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine”. Dar Isus răspunde cu Sfânta Scriptură: „Nu numai cu pâine va trăi omul” (Luca 4,3-4; cf. Deuteronom 8,3). Apoi diavolul îi arată lui Isus împărăţiile lumii şi îi spune: Toate vor fi alte Tale, dacă mi se închini mie. Este înşelăciunea puterii, iar Isus demască această ispită şi o respinge: „Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei sluji” (Luca 4,5-8; Deuteronom 6,13). Nu trebuie adorată puterea, ci numai Dumnezeu, care este iubire şi adevăr. În fine, Ispititorul îi propune lui Isus să facă un miracol spectaculos: să se arunce de pe templu şi să facă îngerii să îl salveze, ca toţi să creadă în El. Dar Isus răspunde că Dumnezeu nu trebuie ispitit (cf. Deuteronom 6,16). Nu trebuie niciodată să facem experimente în care Dumnezeu ar trebui să răspundă şi să se arate pe Sine ca Dumnezeu: noi trebuie să credem în El! Nu trebuie să îl facem pe Dumnezeu „material” de dragul „experimentului” nostru! Trimiţând din nou la Scriptură, Isus opune criteriului uman singurul criteriu autentic: ascultarea, conformarea după voia lui Dumnezeu, care este temelia fiinţei noastre. Şi aceasta este o învăţătură de bază pentru noi: dacă purtăm Cuvântul lui Dumnezeu în inimile şi în minţile noastre, dacă El intră în vieţile noastre, dacă avem încredere în Dumnezeu, atunci putem respinge orice înşelăciune a Ispititorului. Mai mult, din întregul episod reiese cu claritate imaginea lui Cristos ca noul Adam, Fiul lui Dumnezeu, umil şi ascultător faţă de Tatăl, spre deosebire de Adam şi de Eva, care în Grădina Edenului au cedat ispitei spiritului necurat de a fi nemuritori, fără Dumnezeu.
Postul Mare este ca o lungă „reculegere”, în timpul căreia ne întoarcem în noi înşine şi ascultăm vocea lui Dumnezeu, pentru a depăşi ispitele Celui Rău şi a găsi adevărul fiinţei noastre. Este un timp, am putea spune, de „luptă” spirituală pentru a trăi împreună cu Isus, nu cu mândrie şi impertinenţă, ci folosind armele credinţei, adică rugăciunea, ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu şi penitenţa. În acest fel vom putea să celebrăm Paştele cu adevărat, gata să reînnoim promisiunile de la Botez. Fie ca Fecioara Maria să ne ajute ca, sub călăuzirea Duhului Sfânt, să trăim acest timp de har cu bucurie şi rodnicie. Fie ca ea să mijlocească în mod special pentru mine şi pentru colaboratorii mei din Curia Romană, dat fiind că în seara aceasta începem zilele de reculegere.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
