Cardinalul Henry Edward Manning despre „Preoţia veşnică”
19.03.2010, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia anunţă apariţia cărţii „Preoţia veşnică”, scrisă de Cardinalul Henry Edward Manning şi tradusă în limba română de pr. Anton Bişoc. Cartea a apărut în colecţia „Spiritualitate”, aflăm de pe Ercis.ro. Unii dintre preoţii mai în vârstă au cunoscut această carte în forma scrisă la maşină, tradusă din franceză şi răspândită de pr. Anton Bişoc. Această versiune a cunoscut mai multe revizuiri şi corecturi: pr. Petru Mareş, pr. Iosif Sescu, dar şi pr. Emanuel Imbrea care a verificat traducerea cu originalul englez, şi pr. Anton Despinescu, care a tradus textele din limba latină.
Un stimulent aparte pentru publicarea acestei cărţi a venit din partea pr. Isidor Dâscă, decan de Bacău, care a binevoit să sponsorizeze tipărirea cărţii oferind un exemplar al ei preoţilor şi seminariştilor din Dieceza de Iaşi. Cităm în continuare din prezentarea acestei cărţi de către pr. Charles Fievet, care a tradus această carte pentru cititorii francezi deja în 1884, şi care aminteşte faptul că „autorul este un teolog profund, una din luminile Conciliului Vatican I, un exeget savant, un scriitor de prim ordin, ale cărui numeroase opere apologetice provoacă admiraţia anglicanilor înşişi, şi au contribuit în mare măsură, în ultima vreme, la convertirile de care Biserica din Anglia are tot dreptul să fie mândră,- un orator puternic al cărui cuvânt are privilegiul de a ridica masele, fie că vorbeşte din amvon, fie că răsună în `asociaţiile de temperanţă`, în congresele şi meeting-urile religioase”.
„Propunând în capitolul al XIV-lea al acestei cărţi regulile oratoriei sacre, şi plasând mai presus de toate cuvântul care iese viu şi înflăcărat dintr-o inimă apostolică, Eminenţa sa descrie în felul său propriu elocvenţa, creionând, de fapt, portretul său de orator sacru. Pentru că ilustrul Arhiepiscop nu este numai un savant, un scriitor, un orator, ci şi unul dintre acei apostoli pe care Dumnezeu i-a dat Angliei din acest timp, în care, ieşind dintre ruinele acumulate vreme de trei secole printr-o reformă mincinoasă (Spurious Reformation), iese într-adevăr cu mult curaj la soare (cap. XVII), inserează cele două regate în reţeaua tinerei sale ierarhii, şi nu cere, pentru a propăşi, a se extinde şi a acoperi cu ramurile sale întregul pământ britanic, decât „independenţa” şi „libertatea” (cap. IX).
„`Adevărata protecţie a Bisericii din Anglia`, spune eminentul autor, este independenţa sa şi adevărata sa putere, este libertatea sa”. „Suntem păstorii unei turme care coboară din timpul martirilor şi al mărturisitorilor, a căror râvnă nu s-a stins de-a lungul veacurilor” (cap. IX). Cititorii acestei cărţi se vor convinge uşor că râvna apostolilor care au întemeiat cu sângele lor Biserica Angliei nu s-a stins în inima aceluia care ocupă în acest moment scaunul rămas vacant în 1865, după Mons. Wisman, primul Arhiepiscop de Westminster de la restabilirea ierarhiei catolice, şi vor aprecia ce suflet preoţesc se descoperă în fiecare pagină şi fiecare rând al „Preoţiei veşnice”.
Imagini
