Irlanda trebuie să înfrunte trecutul şi să meargă mai departe

23.03.2010, Dublin (Catholica) - Arhiepiscopul de Dublin încurajează Biserica din Irlanda să facă faţă adevărului trecutului, dar de asemenea să meargă înainte „pe drumul dureros al înnoirii”. Primatul Irlandei, Arhiepiscopul Martin Diarmuid, a vorbit despre criza abuzurilor sexuale în predica sa din a cincea duminică a Postului Mare, salutând în acelaşi timp scrisoarea Pontifului către irlandezi, text făcut public sâmbătă.

Scrisoarea Papei – promisă încă de la întâlnirea din decembrie cu Arhiepiscopul Martin şi cu Cardinalul Sean Brady, preşedintele Conferinţei Episcopale Irlandeze – răspunde scandalurilor abuzurilor sexuale comise de preoţi, care zguduie de mai multe luni această ţară. Sfântul Părinte a răspuns la această criză convocându-i în februarie la Roma pe toţi Episcopii irlandezi, după care a redactat această scrisoare care, după Arhiepiscopul Martin, „tratează un capitol dureros din viaţa Bisericii din Irlanda. Un capitol dureros în vieţile multora celor abuzaţi.” Prelatul a mai spus că nu este un text strict despre cum să se răspundă crizei, ci mai degrabă „o mai largă reflecţie a Papei despre eşecurile Bisericii din Irlanda şi despre viitorul ei”.

„Este o scrisoare adresată mie şi ţie”, a spus el. „Este o scrisoare pentru fiecare dintre noi. Vă îndemn să citiţi scrisoarea şi să reflectaţi asupra ei. Biserica a greşit în mod tragic faţă de mulţi dintre fiii ei: a greşit prin abuz; a greşit neprevenind abuzul; a greşit muşamalizând abuzul.” Arhiepiscopul Martin a spus că trebuie luate măsuri, şi constant actualizate, pentru protejarea copiilor; de asemenea că laicii trebuie să se implice mai activ în Biserică, „pentru a se evita o cultură falsă a clericalismului.” Le-a cerut credincioşilor să se roage pentru înnoirea Bisericii, care să conducă la „un moment de vindecare”.

„O precondiţie a vindecării este recunoaşterea şi respingerea greşelilor trecutului, fără să devenim imobilizaţi în trecut”, a spus la final Arhiepiscopul Martin. „Adevărul trebuie să iasă la iveală; fără adevăr nu vom fi niciodată cu adevărat liberi. Trebuie să înfruntăm adevărul trecutului; să ne pocăim; să reparăm răul făcut. Dar în acelaşi timp trebuie să mergem mai departe, zi de zi, pe durerosul drum al înnoirii, ştiind că doar când murdăria noastră umană întâlneşte faţă la faţă milostivirea eliberatoare a lui Dumnezeu, doar atunci Biserica va fi cu adevărat refăcută şi îmbogăţită.”