Preoţii şi Episcopii martiri ne-au arătat mormântul gol
01.04.2010, Oradea (Catholica) - Pastorala la Sărbătoarea Învierii Domnului 2010 a PS Virgil Bercea, Episcop greco-catolic de Oradea, se deschide cu scena Învierii Domnului prezentată de Sfântul Ioan Evanghelistul. „Printre primii martori îi vedem pe ‘Petru şi pe celălalt ucenic’. ‘Cei doi alergau împreună’ deoarece Maria Magdalena le-a spus înspăimântată că ‘au luat pe Domnul din mormânt şi noi nu ştim unde L-au pus’. ‘Celălalt ucenic’ fiind mai tânăr, alerga mai repede, ‘a sosit cel dintâi la mormânt’ şi, ‘aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat’, ci a aşteptat până când ‘a sosit şi Simon-Petru, urmând după el, şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile puse jos, iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte, într-un loc. Atunci a intrat şi celălalt ucenic care sosise întâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut’.”
PS Virgil continuă: „Celebrăm împreună cu întreaga Biserică Anul Sacerdotal – un an de rugăciune cu preoţii şi pentru preoţi. Să ne aducem aminte că spre mormânt au alergat Petru şi Ioan, doi dintre Apostolii care prefigurează preoţia. Şi, în acelaşi timp, să ne aducem aminte că aceştia, văzând mormântul gol şi ‘giulgiurile puse pe jos’, au crezut şi, prin această credinţă a lor, s-au schimbat, s-au înnoit în Hristos şi apoi l-au propovăduit pe Domnul… Cel care a Înviat din morţi, Cel pe care moartea nu l-a putut ţintui! De altfel şi Sfântul Ioan Gură de Aur, la sfârşitul cuvântului de învăţătură, ne spune acelaşi lucru: ‘Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit. Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte’. Aceste cuvinte răsună prin gura preoţilor noştri în fiecare an la slujba Învierii”.
„Ne-au arătat mormântul gol preoţii şi episcopii noştri morţi prin puşcării, dar convinşi că Biserica va învia în Hristos. Şi au avut dreptate pentru că, în suferinţele lor, au fost mai tari decât moartea, pentru că în încercările lor, s-au ‘dezbrăcat de omul cel vechi… şi, s-au îmbrăcat cu cel nou… după chipul Celui ce i-a zidit’… Chiar dacă încercările vieţii continuă şi chiar dacă mai suntem încă răstigniţi, nu uitaţi cuvintele Sfântului Pavel: ‘să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi… şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu… fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos’.”
„Îi avem aproape de noi pe aceşti apostoli ai zilelor noastre: preoţii. Ei sunt mărturia vie că mormântul Domnului este gol, tocmai datorită prezenţei Sale în sufletul nostru. Preotul este un om nou în Hristos cel înviat: atunci când celebrează Sfânta Liturghie este în altar cu trupul, dar cu sufletul şi cu inima atinge cerul. Când ne dezleagă de păcate ne redă bucuria trăirii în armonie cu Domnul. Când ne învaţă, vorbeşte în persoana lui Hristos: ‘Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa’. Când se roagă pentru noi, devine punte de legătură între om şi Dumnezeu. Cu el, cu preotul, problemele care ne frământă, dispreţul la care suntem supuşi, încercările de fiecare zi ne fac să ne aducem aminte de aceleaşi cuvinte ale Sfântului Pavel: ‘mâniaţi-vă dar nu păcătuiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră’, ‘ci ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El’. Acesta este rostul preotului, acesta este sensul Învierii.”
