Cristos dă o altă bucurie
02.04.2010, Vatican (Catholica) - Bucuria care vine de la Cristos este diferită de cea oferită de industria divertismentului. Este fericirea adevărată, care poate să convieţuiască cu suferinţa, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea ieri, la Liturghia crismei, explicând printre altele simbolismul uleiului folosit la sacramente. „În etimologii populare s-a legat, deja în antichitate, cuvântul grec ‘elaion’ – ulei – cu cuvântul ‘eleos’ – milostivire. De fapt, în diferitele Sacramente, uleiul consacrat este mereu semn al milostivirii lui Dumnezeu. […] În candela vieţii noastre n-ar trebui să lipsească niciodată uleiul milostivirii. Să ni-l procurăm mereu din timp de la Domnul – în întâlnirea cu Cuvântul său, în primirea sacramentelor, în rămânerea în rugăciune la el.”
Prin folosirea ramurii de măslin pentru a-i da de înţeles lui Noe de sfârşitul potopului, aceste ramuri şi uleiul de măsline au devenit şi simboluri ale păcii, a continuat Pontiful. Cristos însuşi „poartă, ca să spunem aşa, ramura de măslin, introduce pacea Sa în lume. Vesteşte bunătatea mântuitoare a lui Dumnezeu. El este pacea noastră.” Astfel, „creştinii ar trebui să fie persoane de pace, persoane care recunosc şi trăiesc misterul Crucii ca mister al reconcilierii. Cristos nu învinge prin sabie, ci prin intermediul Crucii. Învinge depăşind ura. Învinge prin forţa iubirii sale mai mari. Crucea lui Cristos exprimă ‘nu’-ul spus violenţei. Şi tocmai aşa ea este semnul victoriei lui Dumnezeu, care vesteşte noua cale a lui Isus.” Referindu-se apoi concret la preoţi a spus că „suntem chemaţi să fim, în comuniunea cu Isus Cristos, oameni de pace, suntem chemaţi să ne opunem violenţei şi să ne încredem în puterea mai mare a iubirii”.
Papa Benedict a subliniat apoi că în simbolistica uleiului intră şi „faptul că el ne face puternici pentru luptă. Aceasta nu contrastează cu tema păcii, ci este o parte a ei. Lupta creştinilor consta şi constă nu în folosirea violenţei, ci în faptul că ei erau şi încă sunt gata să sufere pentru bine, pentru Dumnezeu. […] Lupta martirilor consta în ‘nu’-ul lor concret spus nedreptăţii: respingând participarea la cultul idolatric, la adorarea împăratului, au refuzat să se plece în faţa falsităţii, în faţa adorării persoanelor umane şi a puterii lor. Cu ‘nu’-ul lor spus falsităţii şi tuturor consecinţelor sale au înălţat puterea dreptului şi a adevărului. Astfel au slujit adevărata pace.” Creştinii de astăzi trebuie să urmeze acest exemplu, respingând ceea ce este rău, chiar dacă e susţinut de lege. Iar ca exemplu concret a dat avortul, un rău ce trebuie respins. „Tocmai aşa slujim pacea şi tocmai aşa mergem pe urmele lui Isus Cristos”, a spus el.
Papa Benedict a vorbit apoi despre modul în care Părinţii Bisericii comentează Psalmul 45/44, interpretat ca „psalmul pentru nunta noului Solomon, Isus Cristos, cu Biserica Sa”. A amintit că în psalm se spune că Dumnezeu l-a uns pe Rege cu untdelemnul bucuriei. „Sfinţii Părinţi nu aveau nici o îndoială în această privinţă: untdelemnul bucuriei este însuşi Duhul Sfânt, care a fost revărsat asupra lui Isus Cristos. Duhul Sfânt este bucuria care vine de la Dumnezeu. De la Isus această bucurie se revarsă asupra noastră în Evanghelia Sa, în vestea cea bună că Dumnezeu ne cunoaşte, că El este bun şi că bunătatea Lui este o putere mai presus de toate puterile; că noi suntem voiţi şi iubiţi de El. bucuria este rod al iubirii. Untdelemnul bucuriei, care a fost revărsat asupra lui Cristos şi de la el vine la noi, este Duhul Sfânt, darul iubirii care ne face bucuroşi de existenţă. Deoarece îl cunoaştem pe Cristos şi în Cristos pe Dumnezeu, ştim că este ceva bun a fi om. Este ceva bun a trăi, pentru că suntem iubiţi. Pentru că însuşi adevărul este bun.”
Duhul Sfânt este untdelemnul bucuriei transmis nouă ca dar de la Cristos. „Această bucurie este diferită de distracţie sau de veselia exterioară pe care societatea modernă şi le doreşte. Distracţia, în locul său corect, este desigur ceva bun şi plăcut. Este bine să putem râde. Însă distracţia nu e totul. Este numai o mică parte din viaţa noastră, şi acolo unde ea vrea să fie totul devine o mască în spatele căreia se ascunde disperarea sau cel puţin îndoiala dacă viaţa este într-adevăr bună, sau dacă nu ar fi mai bine poate să nu existăm în loc să existăm. Bucuria, care de la Cristos ne vine în întâmpinare, este diferită. Ea ne dă veselia, e adevărat, care cu siguranţă poate să meargă împreună şi cu suferinţa. Ne dă capacitatea de a suferi şi, în suferinţă, să rămânem totuşi intim bucuroşi. Ne dă capacitatea de a împărtăşi suferinţa altuia şi astfel să facem perceptibilă, în disponibilitatea reciprocă, lumina şi bunătatea lui Dumnezeu”
Papa a încheiat invitând audienţa: „Să ne rugăm ca bucuria lui să ne pătrundă tot mai în profunzime şi să ne rugăm să fim capabili s-o ducem din nou într-o lume care are nevoie aşa de urgentă de bucuria care provine din adevăr. Amin.”
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
