Cardinalul Spidlik, un mare om al credinţei
21.04.2010, Vatican (Catholica) - Ieri dimineaţa, Papa Benedict al XVI-lea a rostit un cuvânt la sfârşitul funeraliilor pentru Cardinalul Tomas Spidlik S.J., care a murit la 16 aprilie, la vârsta de 90 de ani. Liturghia a fost prezidată de Cardinalul Angelo Sodano, decanul Colegiului Cardinalilor, în Bazilica San Pietro. „Voinţa lui Isus coincide cu voinţa lui Dumnezeu Tatăl, şi prin lucrarea Duhului Sfânt constituie pentru om un fel de ‘îmbrăţişare’ sigură, puternică şi dulce, care-l conduce la viaţa veşnică”, a spus Pontiful. „Cred că marii oameni ai credinţei trăiesc cufundaţi în acest har, au darul de a percepe cu forţă deosebită acest adevăr şi, astfel, pot să străbată chiar şi încercări dure, aşa cum le-a străbătut părintele Tomas Spidlik, fără a-şi pierde încrederea, ba chiar păstrând un viu simţ al umorului, care este desigur un semn de inteligenţă, dar şi de libertate interioară.”
Sfântul Părinte a continuat: „În acest context era evidentă asemănarea dintre regretatul nostru Cardinal şi venerabilul Papă Ioan Paul al II-lea: ambii erau înclinaţi spre replica umoristă şi spre glumă, deşi au avut în tinereţe evenimente personale dificile şi în anumite aspecte asemănătoare. Providenţa a făcut ca ei să se întâlnească şi să colaboreze pentru binele Bisericii, în special pentru ca ea să înveţe să respire pe deplin ‘cu amândoi plămânii’, aşa cum îi plăcea Papei slav să spună. „Această libertate şi prezenţă de spirit îşi are fundamentul său obiectiv în învierea lui Cristos. […] Speranţa şi bucuria lui Isus înviat sunt şi speranţa şi bucuria prietenilor săi, graţie acţiunii Duhului Sfânt. Demonstra asta în mod obişnuit părintele Spidlik cu modul său de a trăi, şi această mărturie a lui devenea tot mai elocventă cu trecerea anilor, pentru că, în pofida vârstei înaintate şi a suferinţelor inevitabile, spiritul său rămânea proaspăt şi tineresc. Ce este asta dacă nu prietenie cu Domnul înviat?”
Alegând „ex toto corde” (din toată inima) ca moto, Cardinalul ” îşi punea, ca să spunem aşa, viaţa sa în porunca iubirii, o înscria în întregime în primatul lui Dumnezeu şi al carităţii”. Cuvântul „phos” şi „zoe” (lumină şi viaţă) de pe blazonul Cardinalului „sunt nume ale lui Dumnezeu, a mai explicat Papa. „Aşadar, omul care primeşte pe deplin, ex toto corde, iubirea lui Dumnezeu, primeşte lumina şi viaţa, şi devine la rândul său lumină şi viaţă în umanitate şi în univers.” Şi-a încheiat cuvântul amintind că prelatul a făcut parte din Ordinul Iezuit, „adică un fiu spiritual al acelui Sfânt Ignaţiu care pune în centrul credinţei şi al spiritualităţii contemplarea lui Dumnezeu în misterul lui Cristos. În acest simbol al inimii se întâlnesc Orientul şi Occidentul, nu într-un sens devoţionist, ci profund cristologic, aşa cum au scos în evidenţă alţi teologi iezuiţi din secolul trecut. Şi Cristos, figură centrală a Revelaţiei, este şi principiul formal al artei creştine, un domeniu care a avut în părintele Spidlik un mare maestru, inspirator de idei şi de proiecte expresive, care au avut o sinteză importantă în Capela Redemptoris Mater din Palatul Apostolic.”
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
