Mesajul PF Daniel la începutul anului şcolar 2010-2011
12.09.2010, Bucureşti (Catholica) - La începutul fiecărui an şcolar Mântuitorul Isus Hristos ne dezvăluie prin Parabola Semănătorului că în sămânţa pe care o seamănă şi în pământul în care se seamănă există o putere: „pământul rodeşte de la sine: mai întâi pai, apoi spic, apoi grâu deplin în spic” (Marcu 4, 26-28). La fel există o putere în adâncurile sufletului omului care se luminează şi creşte prin sămânţa cuvântului lui Dumnezeu. Dascălii din şcoli sunt chemaţi să modeleze, să cultive sufletul elevului, pentru a creşte intelectual şi spiritual. Educaţia are ca obiectiv creşterea spirituală a copilului, după modelul Mântuitorului Hristos: „iar copilul creştea si se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui” (Luca 1, 40). Copiii care primesc o educaţie creştină în şcoală învaţă să cultive valorile perene ale spiritualităţii şi culturii româneşti în context european.
De aceea ne bucurăm că religia este prezentă în şcoală şi exprimăm recunoştinţa noastră pentru lucrarea misionară a profesorilor de religie. Este o lucrare care nu poate fi evaluată acum, întrucât este o investiţie pe termen mediu, lung şi veşnic. Ora de religie nu este umplere a timpului, ci sfinţire a timpului, este apostolat sfânt. Ea promovează o vedere a sensurilor profunde ale realităţii vieţii şi lumii şi pregăteşte nu numai cetăţeni pentru patria pământească, ci şi cetăţeni ai Raiului, ai patriei cereşti. Nu există investiţie mai mare decât transmiterea credinţei ca valoare veşnică. Credinţa este şi cea mai mare zestre pe care părinţii o pot transmite copiilor, pentru că ea îi ajută pe tineri să facă deosebire între valori efemere şi valori eterne, între iubire de moment şi iubire veşnică.
În completarea orei de religie, Patriarhia Română, prin proiectele „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala”, propune să refacă legătura copiilor cu o comunitate vie, mărturisitoare şi rugătoare. Prin aceste proiecte ea se străduieşte să-i integreze pe copii în duhul prieteniei şi al comuniunii, să prevină abandonul şcolar în familiile sărace şi în cele în care părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate. Prin birourile de cateheză parohială, prin taberele de copii pe care le organizează în cadrul acestor proiecte, Biserica se străduieşte să suplinească lipsa de afecţiune părintească, lipsa atmosferei de familie, descoperă copii talentaţi şi-i încurajează să-şi cultive talantul în folosul Bisericii şi al societăţii.
La început de an şcolar, rugăm pe Milostivul Dumnezeu, Izvorul Înţelepciunii şi al Adevărului, să binecuvânteze pe toţi elevii, profesorii şi părinţii, pentru a dobândi bucuria creşterii spirituale a copiilor şi tinerilor prin asimilarea de noi cunoştinţe necesare în viaţă şi prin cultivarea valorilor constante ca: respectul semenului şi prietenia, libertatea şi responsabilitatea, hărnicia şi dărnicia, demnitatea şi solidaritatea. (+ Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)

Multumim Divinului Pedagog pentru aceste adevaruri comune pe care le marturisim si catolicii si ortodocsii. Iata cum educatia uneste omenirea! Cata bucurie imi creaza mie punctele de vedere comune intre noi si fratii ortodocsi…cu cat mai multa bucurie facem Invatatorului nostru, Acelasi, Isus Cristos.
Unitatea noastra reala este cea care are puterea de a naste credinta in cei incredintati spre educare. Isus spune in Testamentul Sau: „Tata, Te rog ca toti sa fie una…pentru ca lumea sa creada”.
Se naste o intrebare:Cum este unitatea noastra, daca actualmente se manifesta o criza a credintei care sta la baza tuturor celorlalte crize?(!)
La Marea Intalnire Ecumenica de la Graz…eram si noi,greco-catolici, erau si frati ortodocsi si PF Daniel. Acolo am experimentat ca unitatea este posibila. La Graz si unii si altii am promis lui Dumnezeu ca intorcandu-ne acasa vom trai in conformitate cu aceasta dorinta a Domnului nostru…. si unii si altii stim cat este de important sa-i facem promisiuni si sa ni le tinem.