Să ascultăm glasul lui Dumnezeu în Post
27.03.2011, Vatican (Catholica) - Astăzi suntem în a treia duminică din Postul Mare, în Biserica de rit apusean citindu-se lectura cu femeia samariteană. Papa Benedict al XVI-lea s-a rugat ca de obicei cu credincioşii veniţi în Piaţa San Pietro antifonul marian Angelus, după care a rostit o scurtă alocuţiune pe care o redăm în continuare după traducerea redacţiei române a Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori,
Această a treia duminică din Postul Mare este caracterizată de cunoscutul dialog al lui Isus cu femeia samariteană, relatat de evanghelistul Ioan. Femeia se ducea în toate zilele să scoată apă de la o străveche fântână, datând de pe vremea patriarhului Iacob, şi în acea zi l-a găsit pe Isus, aşezat pe marginea fântânii, „obosit fiind de drum” (Ioan 4,6). Sfântul Augustin comentează: „Nu în zadar Isus oboseşte. Puterea lui Cristos te-a creat, slăbiciunea lui Cristos te-a recreat… Cu puterea Sa ne-a creat, cu slăbiciunea Sa a venit să ne caute” (In Ioh. Ev., 15,2). Oboseala lui Isus, semn al adevăratei sale umanităţi, poate fi văzută ca un preludiu al pătimirii, cu care El a dus la îndeplinire lucrarea răscumpărării noastre. În special în întâlnirea cu samariteana la fântână iese în evidenţă tema „setei” lui Cristos, care culminează în strigătul de pe cruce: „Mi-e sete” (Ioan 19,28). Desigur această sete, la fel ca oboseala, are o bază fizică. Dar lui Isus, cum spune mai departe Augustin, „îi era sete de credinţa acelei femei” (In Ioh. Ev. 15,11), la fel ca de credinţa noastră a tuturor. Dumnezeu Tatăl l-a trimis să potolească setea noastră de viaţă veşnică, dăruindu-ne iubirea Sa, însă pentru a ne face acest dar Isus cere credinţa noastră. Atotputernicia Iubirii respectă întotdeauna libertatea omului; bate la inima lui şi aşteaptă cu răbdare răspunsul său.
În întâlnirea cu femeia samariteană iese în prim plan simbolul apei, care face aluzie clară la sacramentul Botezului, izvor de viaţă nouă prin credinţa în harul lui Dumnezeu. Această Evanghelie de fapt – cum am amintit în cateheza din Miercurea Cenuşii – face parte din vechiul itinerar de pregătire a catehumenilor la iniţierea creştină, care avea loc în marea Veghe din noaptea Paştelui. „Cel care bea apa pe care i-o voi da Eu”, spune Isus, „va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţa veşnică” (Ioan 4,14). Această apă îl reprezintă pe Duhul Sfânt, „darul” prin excelenţă pe care Isus a venit să îl aducă din partea lui Dumnezeu Tatăl. Cine se renaşte din apă şi din Duhul Sfânt, adică prin Botez, intră într-o relaţie reală cu Dumnezeu, o relaţie filială, şi poate să îl adore „în duh şi adevăr” (Ioan 4,23-24), cum revelează mai departe Isus femeii samaritene. Datorită întâlnirii cu Isus Cristos şi darului Duhului Sfânt, credinţa omului ajunge la împlinirea ei, ca răspuns la plinătatea revelaţiei lui Dumnezeu.
Fiecare dintre noi se poate identifica cu femeia samariteană: Isus ne aşteaptă, în special în acest timp al Postului Mare, pentru a vorbi inimii noastre. Să ne oprim un moment în tăcere, în camera noastră, sau într-o biserică, sau într-un loc retras. Să ascultăm glasul Său care ne zice: „Dacă ai cunoaşte darul lui Dumnezeu…” Să ne ajute Fecioara Maria ca să nu lipsim de la această întâlnire, de care depinde adevărata noastră fericire.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
