A descoperi comoara Cuvântului lui Dumnezeu
16.04.2011, Iaşi (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea accentuează mult lectura în rugăciune a Scripturii, cunoscută ca lectio divina, dedicând acestei practici un spaţiu amplu în exortaţia „Verbum Domini”. Arhiepiscopul de Toronto este unul din prelaţii care a răspuns la invitaţia Sfântului Părinte, nu numai la nivel personal, ci şi implicându-i pe credincioşii din comunitatea sa. Mons. Thomas Collins, care de 10 ani ţine întâlniri de lectio divina în Arhidieceza sa, a publicat recent o carte pentru a împărtăşi experienţa sa cu un public mai vast. Agenţia Zenit a vorbit cu Monseniorul Collins despre modul de a promova lectio divina şi despre cartea sa intitulată „Pathway to Our Hearts: A Simple Approach to Lectio Divina with the Sermon on the Mount” (Cale către inimile noastre; O abordare simplă a lectio divina cu predica de pe munte, Ave Maria Press).
– Cartea dumneavoastră este o adaptare a lectiones divinae desfăşurate de dumneavoastră în catedrala Diecezei. Lectio divina este gândită pentru un grup de persoane, este necesar un ghid, sau este mai potrivit să fie făcută individual?
– Cel mai bun mod pentru a face experienţa lectio divina este la nivel individual, dar în ultimii 10 ani am dezvoltat un fel de sesiune de lectio divina pentru primele duminici din lună, din septembrie până în decembrie, în Catedrala mea. Am dorit ca aceia care participă o dată pe lună în Catedrală să poată beneficia de această experienţă, dar mai ales să poată adapta forma publică de lectio divina la un uz personal, în timpul rugăciunii zilnice.
– Cartea este descrisă ca o „adaptare a practicii antice a lectio divina la catolicii de astăzi”. Ce adaptări sunt cerute? Care sunt diferenţele dintre practica antică a lectio divina faţă de obiceiul de astăzi?
– Lectio divina constă în esenţă într-o citire în rugăciune a Scripturii – diferit de un studiu biblic (exegeză), sau de proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu în liturgie, sau de citirea de texte lungi din Biblie. Scopul este acela de a avea experienţa unei întâlniri cu Domnul, prin citirea în rugăciune a unei mici părţi din Biblie. În aceşti 2000 de ani creştinii au dezvoltat diferite modalităţi pentru a face asta. Şi în epoca modernă, această practică a avut diferite adaptări, fie pentru forma publică fie pentru cea privată.
– Ne puteţi explica în sinteză metoda pe care o propuneţi pentru lectio divina?
– Modul meu de a desfăşura o lectio divina se bazează pe metodologii folosite de alţii, cu unele adaptări personale. Fiecare poate face asta în diferite moduri. Încep cu rugăciunile solemne de seară în Catedrală, cântând psalmii. Aceasta este o practică veche care îmbogăţeşte viaţa noastră modernă. Apoi vin la marginea bisericii şi uneori dau câteva informaţii scurte, ce pot fi utile în rugăciunea textului. Există apoi trei faze în lectio divina. Înainte de toate se face semnul crucii, pentru a începe perioada de lectio divina. Trebuie să ne punem pe noi înşine în mod conştient în prezenţa lui Dumnezeu, cerând iertare pentru păcatele noastre şi abandonând distragerile care ne împiedică să îndreptăm atenţia noastră asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Ne rugăm conform cuvintelor micului Samuel: „Vorbeşte, Doamne, pentru că slujitorul tău te ascultă”.
A doua fază este aceea a rugăciunii textului sacru. Mai întâi citesc întregul text lent şi cu glas tare, cerând fiecăruia să ia în considerare ce anume ne spune minţii noastre, inimii noastre şi mâinilor noastre, sau cunoaşterii lui Dumnezeu, iubirii faţă de Dumnezeu şi slujirii lui Dumnezeu. După o perioadă de tăcere citesc primul verset din text şi fac câteva reflecţii invitând persoanele să rămână câteva momente în tăcere pentru a medita asupra a ceea ce au ascultat. Urmez aceeaşi schemă pentru toate versetele – text, comentariu, tăcere – şi apoi citesc din nou întregul text cu glas tare, pentru a trece apoi la un moment de tăcere. Faza a treia constă în rugăciunea „Tatăl Nostru”, „Bucură-te, Marie”, „Slavă Tatălui” şi semnul crucii, pentru a intra apoi din nou în problemele din viaţa noastră zilnică.
– Papa Benedict al XVI-lea a încurajat de mai multe ori lectio divina. În anul 2005 a spus că dacă ar fi „promovată în mod eficace” ar duce la o nouă primăvară a Bisericii. Ce se poate face în această privinţă?
– Cred că este un lucru bun ca Episcopii şi preoţii să desfăşoare lectio divina în public sau să ilustreze această formă de rugăciune în conferinţele lor sau la zilele de reculegere. Este un mod foarte simplu şi profund de a-l întâlni pe Dumnezeu în Biblie.
– Sesiunile care stau la baza cărţii mele provin din anii 2007-2008, deci aproape de acum patru ani. Putem spune că o promovare a lectio divina s-a înrădăcinat deja în Biserică? Este un proces în desfăşurare în Canada şi în restul lumii?
– Eu duc înainte lectio divina în public de 10 ani, dar alţii fac asta de mulţi ani în alte moduri. Sesiunile reproduse în „Pathway to Our Hearts” se referă la anul în care lectiones ale mele erau centrate pe Predica de pe munte. În alţi ani textele utilizate erau luate din Psalmi, din parabole sau din alte pasaje din Scriptură. Nu ştiu cum se făcea în alte părţi, deşi Cardinalul Martini, la Milano, a desfăşurat o formă diferită de lectio divina în urmă cu mulţi ani.
– În fine, ca Arhiepiscop, cum ar trebui să fie lectio divina în viaţa preoţilor?
– Cred că poate să fie de mare binefacere pentru preoţi să parcurgă o oră în fiecare zi în adoraţie în faţa Domnului nostru în Preasfântul Sacrament şi este un bine să desfăşoare şi o formă de lectio divina în timpul acelei ore de rugăciune zilnică.
