Părinţi sfinţi şi de familii creştine autentice
30.08.2009, Castel Gandolfo (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea se află în continuare la Castel Gandolfo, unde s-a întâlnit astăzi cu credincioşii pentru rugăciunea Angelus. În alocuţiunea dinaintea rugăciunii Pontiful a vorbit despre familii şi despre cum pot ele să ajute la sporirea vocaţiilor la preoţie. Vă oferim în continuare scurtul discurs al Sfântului Părinte după traducerea realizată de redacţia română a Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori,
În urmă cu trei zile, pe 27 august, am celebrat comemorarea liturgică a Sfintei Monica, mama Sfântului Augustin, considerată model şi patroană a mamelor creştine. Despre ea, multe informaţii ne sunt date de fiul ei în cartea autobiografică „Confesiuni”, o capodoperă ce se numără printre cele mai citite din toate timpurile. Aici aflăm că Sfântul Augustin a băut numele lui Isus odată cu laptele matern şi a fost educat de mama sa în religia creştină, ale cărei principii i-au rămas întipărite şi în anii de deviere spirituală şi morală. Monica nu a încetat niciodată să se roage pentru el şi pentru convertirea sa, şi a avut mângâierea de a-l vedea întorcându-se la credinţă şi primind botezul. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile acestei sfinte mame, căreia Episcopul de Tagaste îi spusese: „Este imposibil ca fiul atâtor lacrimi să se piardă”. Într-adevăr, Sfântul Augustin nu numai că s-a convertit, dar s-a decis să îmbrăţişeze viaţa monastică şi, întors în Africa, a întemeiat el însuşi o comunitate de monahi. Impresionante şi edificatoare sunt ultimele conversaţii spirituale dintre el şi mama sa în liniştea unei case din Ostia, în aşteptarea îmbarcării pentru întoarcerea în Africa. Sfânta Monica devenise de acum, pentru acest fiu al ei, „mai mult decât mamă, izvorul creştinismului său”. Singura ei dorinţă fusese ani de zile convertirea lui Augustin, pe care îl vedea orientat de-a dreptul spre o viaţă consacrată slujirii lui Dumnezeu. Putea de aceea să moară mulţumită, şi, de fapt, s-a stins pe 27 august, în anul 387, la vârsta de 56 de ani, după ce ceruse fiilor ei să nu se preocupe de înmormântarea ei, ci să îşi amintească de ea, oriunde s-ar fi afla, la altarul Domnului. Sfântul Augustin repeta că mama sa îl „născuse de două ori”.
Istoria creştinismului este presărată cu numeroase exemple de părinţi sfinţi şi de familii creştine autentice, care au însoţit viaţa unor generoşi preoţi şi păstori ai Bisericii. Să ne gândim la Sfinţii Vasile cel Mare şi Grigore Nazianzenul, amândoi aparţinând unor familii de sfinţi. Ne gândim, foarte aproape de noi, la soţii Luigi Beltrame Quattrocchi şi Maria Corsini, care au trăit între sfârşitul secolului al XIX-lea şi jumătatea secolului al XX-lea, beatificaţi de venerabilul meu predecesor Papa Ioan Paul al II-lea în octombrie 2001, la 20 de ani de la exortaţiei apostolică „Familiaris consortio”. Acest document, pe lângă faptul că ilustrează valoarea căsătoriei şi îndatoririle familiei, cere soţilor o angajare specială pe drumul de sfinţenie, care, trăgând har şi putere din Sacramentul Căsătoriei, îi însoţeşte de-a lungul întregii lor existenţe (cf FC, n.56). Când soţii se dedică în mod generos educaţiei fiilor călăuzindu-i şi orientându-i spre descoperirea planului de iubire al lui Dumnezeu, pregătesc acel teren spiritual fertil în care răsar şi se maturizează vocaţiile la preoţie şi la viaţa consacrată. Se revelează astfel cât de intim sunt legate şi se luminează reciproc căsătoria şi fecioria, plecând de la înrădăcinarea lor comună în iubirea sponsală a lui Cristos.
Dragi fraţi şi surori, în acest An al Preoţiei să ne rugăm pentru ca „prin mijlocirea Sfântului Paroh de Ars, familiile creştine să devină mici biserici, în care toate vocaţiile şi toate carismele, dăruite de Duhul Sfânt să poată fi primite şi valorizate” (din Rugăciunea pentru Anul sacerdotal). Să ne dobândească acest har Sfânta Fecioară pe care acum o invocăm împreună.
