Biografia Episcopului martir Ioan Scheffler
25.06.2011, Satu Mare (Catholica) - În data de 21 iunie 2011 s-a ţinut o conferinţă de presă în sala festivă a palatului episcopal romano-catolic din Satu Mare, cu scopul de a prezenta evenimentele şi programul beatificării Episcopului Scheffler Janos. Pr. dr. Hankovszky Ferenc, vicar episcopal, conducătorul echipei de pregătire a ceremoniei de beatificare, a prezentat presei cele mai importante momente din viaţa Episcopului, a clarificat noţiunea beatificării, a vorbit despre evenimentele care s-au petrecut până acum şi care voi avea loc până în data de 3 iulie, respectiv programul beatificării, aflăm de pe situl Diecezei Romano-Catolice de Satu Mare.
Pentru început, pr. Hankovszky a prezentat, în câteva cuvinte, persoana şi viaţa Episcopului martir Ioan Scheffler. „S-a născut în 1887 la Cămin, într-o familie de jeleri (clăcaşi) cu zece copii. A studiat la colegiul catolic din Satu Mare, la Universitatea Pazmany Peter din Budapesta iar, după hirotonirea sa, în Roma la Universitatea Gregoriană, unde a devenit doctor în drept canonic. A avut o capacitate intelectuală de excepţie, fiind în tot acest timp un student remarcabil. A devenit capelan la Ciumeşti şi Ujgorod. În 1920 a reorganizat şi condus Colegiul Catolic din Satu Mare. În scurt timp, Episcopul său l-a numit profesor de teologie. A predat drept canonic şi istoria Bisericii. A fost îndrumătorul spiritual al studenţilor teologi. După unificarea Diecezelor de Satu Mare şi Oradea, i-a fost încredinţată organizarea în comun a studiilor teologice şi seminarului.”
„În 1940 a fost numit profesor titular al catedrei de drept canonic a Universităţii din Cluj. În 1942 a devenit Episcop al Diecezei de Satu Mare. A planificat înfiinţarea de seminarii liceale pe tot cuprinsul Diecezei: la Satu Mare, Carei şi Ujgorod. Sensibilitatea pentru problemele sociale, apărarea celor nevoiaşi şi persecutaţi, l-au însoţit pe întregul parcurs al vieţii sale. În 1950, atunci când s-a opus intenţiei autorităţilor comuniste care doreau să despartă Biserica Catolică din România de Papa de la Roma, a fost dus la un domiciliu forţat, apoi arestat. A murit în închisoarea de la Jilava la 6 decembrie 1952. A fost îngropat într-un mormânt nemarcat, dar locul exact a fost consemnat doar de preotul ortodox al închisorii, care l-a călăuzit în toamna anului 1965 pe pr. Ferenc Galambos (pe atunci capelan) şi l-a ajutat la exhumarea rămăşiţelor pământeşti ale Episcopului. Acestea au fost aduse în secret la Satu Mare, fiind aşezate apoi în cripta Catedralei şi au rămas acolo până la 17 iunie 2011.”
Pe lângă aceste date biografice, pr. Hankovszky a vorbit şi despre viaţa spirituală a Episcopului, precum şi despre desfăşurarea cauzei lui de beatificare: „Scopul principal al vieţii sale spirituale a fost transpunerea în practică a adevăratei iubiri faţă de aproapele. A mărturisit că proba, măsura, motivaţia dragostei este sacrificiul adus pentru ceilalţi. De aceea a dorit să devină un suflet al pocăinţei şi împăcării. Cauza pe care a susţinut-o în fiecare etapă a vieţii sale a fost căutarea, desluşirea şi îndeplinirea voinţei lui Dumnezeu. A dorit să îndeplinească această voinţă până la ultimul act, când şi-a dat viaţa pentru Dumnezeu şi Biserică: a murit ca martir. La cererea preoţilor şi credincioşilor, Episcopul diecezan Paul Reizer, numit şi consacrat în 1990, după căderea regimului comunist, a iniţiat procedurile privind beatificarea. L-a numit ca postulator al cauzei de beatificare pe călugărul salezian pr. Janos Szoke, apoi a cerut aprobarea Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor pentru a porni demersurile.”
„A numit Tribunalul Diecezan care, potrivit prescripţiilor canonice, a realizat audierea martorilor, a cules şi sistematizat, potrivit regulamentelor, materialele procesului de beatificare. Dosarul conţinând documentele a fost predat oficial Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor la 5 decembrie 1996. În 2002, la Roma, a fost elaborat documentul Positio super virtutibus (Poziţia asupra virtuţilor). Concluzia relatorului cauzei a fost: ‘Există suficiente dovezi privind realitatea martiriului; îndeplineşte condiţiile pentru beatificare.’ Papa Benedict al XVI-lea a aprobat, în data de 1 iulie 2010, Decretul privind beatificarea Episcopului Scheffler, document care i-a fost prezentat de Cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzelor Sfinţilor. Din acest moment Dieceza Romano-Catolică de Satu Mare a demarat pregătirile pentru beatificare.”
