Recunoştinţa Papei la 60 de ani de la hirotonirea sa
01.07.2011, Vatican (Catholica) - La sfârşitul Sfintei Liturghii din dimineaţa zilei de miercuri, 29 iunie 2011, Papa Benedict al XVI-lea a apărut la fereastra biroului său pentru a recita rugăciunea Angelus împreună cu credincioşii adunaţi în Piaţa San Pietro. Înainte de rugăciunea mariană, Sfântul Părinte le-a cerut iertare pelerinilor pentru sosirea sa târzie datorată, a spus el, faptului că „Liturghia în cinstea Ss. Petru şi Paul a fost lungă şi frumoasă”. Vă oferim alocuţiunea Sfântului Părinte după traducerea realizată de Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori!
„O Roma felix!” Astăzi, în solemnitatea Sfinţilor Petru şi Paul, Patronii acestui Oraş cântăm astfel. „Fericită Roma, pentru că ai fost împurpurată de sângele preţios al unor Principi atât de mari. Nu datorită laudei tale, ci datorită meritelor lor întreci orice frumuseţe!” Aşa cum cântă imnurile tradiţiei răsăritene, cei doi mari Apostoli sunt „aripile” cunoaşterii lui Dumnezeu, care au străbătut pământul până la marginile sale şi s-au înălţat la cer; ei sunt şi „mâinile” Evangheliei harului, „picioarele” adevărului propovăduirii, „fluviile” înţelepciunii, „braţele” crucii (cf. MHN, t. 5, 1899, p. 385). Mărturia de iubire şi de fidelitate a Sfinţilor Petru şi Paul iluminează Păstorii Bisericii, pentru a conduce oamenii la adevăr, formându-i la credinţa în Cristos. Sfântul Petru, în special, reprezintă unitatea colegiului apostolic. Din acest motiv, în timpul Liturghiei celebrate dimineaţa aceasta în Bazilica Vaticanului, am impus la 41 de Arhiepiscopi Mitropoliţi paliul, care manifestă comuniunea cu Episcopul Romei în misiunea de a conduce poporul lui Dumnezeu la mântuire. Scrie Sfântul Irineu, Episcop de Lyon, că spre Biserica Romei, „propter potentiorem principalitatem” [datorită întâietăţii ei speciale] trebuie să se îndrepte toate celelalte Biserici, şi anume credincioşii care sunt pretutindeni, deoarece în ea a fost păstrată mereu tradiţia care vine de la Apostoli (Adversus haereses, III,3,2).
Credinţa mărturisită de Petru este cea care constituie fundamentul Bisericii: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu” – citim în Evanghelia după Matei (16,16). Primatul lui Petru este predilecţie divină, aşa cum este şi vocaţia preoţească: „Nici trup nici sângele nu ţi-au descoperit aceasta – spune Isus – ci Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 16,17). Astfel se întâmplă celui care decide să răspundă la chemarea lui Dumnezeu cu totalitatea vieţii proprii. Amintesc aceasta bucuros în această zi în care este pentru mine cea de-a 60-a aniversare a hirotonirii sacerdotale. Sunt recunoscător Domnului pentru chemarea Sa şi pentru ministerul încredinţat, şi mulţumesc celor care, în această împrejurare, mi-au manifestat aproprierea lor şi susţin misiunea mea cu rugăciunea, care din orice comunitate bisericească se înalţă neîncetat la Dumnezeu (cf. Faptele Apostolilor 12,5), traducându-se în adoraţie către Cristos Euharisticul pentru a creşte forţa şi libertatea de a vesti Evanghelia.
În acest climat, sunt bucuros să salut cordial delegaţia Patriarhatului Ecumenic de Constantinopol, prezentă astăzi la Roma, potrivit semnificativului obicei pentru a-i venera pe Sfinţii Petru şi Paul şi a împărtăşi cu mine auspiciile unităţii creştinilor voite de Domnul. Să o invocăm cu încredere pe Fecioara Maria, Regina Apostolilor, pentru ca fiecare botezat să devină tot mai mult o „piatră vie” care construieşte Împărăţia lui Dumnezeu.
