În timpul liber, odihna sufletului face bine trupului
18.07.2011, Roma (Catholica) - La fel ca în orice vară, concediile îi duc pe mulţi oameni pe cărările spiritului. Urmând un sfat repetat adesea şi de Papa Benedict al XVI-lea, mulţi oameni, bărbaţi şi femei, tineri şi vârstnici preferă ca destinaţie, în aceste săptămâni, locuri în care este posibil să îmbine odihna trupului cu cea a sufletului. În Italia, unul dintre cele mai renumite este desigur Mănăstirea din Bose, ţintă de sosiri din toată lumea. Giorgia Innocenti a vorbit despre acest subiect cu superiorul comunităţii, pr. Enzo Bianchi, într-un interviu apărut pe situl Radio Vatican.
„Vacanţele sunt o ocazie – cum spune verbul latin ‘vacare’ de la care derivă termenul vacanţă – de a contempla, de a medita, de a ne distanţa de ceea ce ne implică în fiecare zi, precum munca, serviciul, rutina, şi a ne dedica altei ocupaţii, în acest interval. Îmi place mult să mă gândesc”, a declarat pr. Enzo, „la un cuvânt al unui bătrân monah, un părinte a deşertului, care spunea: ‘Astăzi este prima zi din zilele care îmi rămân de trăit, de aceea o iau de la început’. Vacanţa poate fi ocazia de a o lua de la început în viaţa spirituală, pentru o reîntoarcere la Domnul, pentru a privi în mod nou viaţa ce ne stă înainte. Căci întreruperea ce se face în timp este o întrerupere care ne ajută să percepem mai bine drumul pe care îl facem.
Într-un pasaj din Evanghelia după Marcu, Isus ne invită să ne desprindem de mulţime, de muncă şi să ne ducem într-un loc retras, solitar. „Este foarte importantă această invitaţie a lui Isus în Evanghelie, de a merge într-un loc retras. Avem nevoie – tocmai pentru a ne analiza pe noi înşine şi reacţiile noastre – de a ne distanţa de mulţime, de cotidian şi de a găsi tăcere şi singurătate şi apoi a ne întreba, a face exerciţii utile de discernământ, a analiza realităţile în care trăim, care uneori riscă să ne înstrăineze, să devină idoli pentru noi. Este foarte importantă această îndepărtare. Un pictor se îndepărtează de tablou pentru a-şi aprecia lucrarea, pe măsură ce o completează. Şi noi, pentru a face cu adevărat o capodoperă din viaţa noastră spirituală, avem nevoie de a ne distanţa de cotidian, pentru a-l analiza, a-l interpreta în adevăr.
Comunitatea din Bose oferă posibilitatea de a sta în contact cu natura. Pare aproape să amintească invitaţia Sfântului Francisc: „În natură şi în tăcere reuşim să vorbi cu Dumnezeu”. Pr. Enzo Bianchi le-a urat celor care pleacă în vacanţă, în concediu „să găsească timpul de tăcere şi de solitudine în cadrul vacanţelor, şi să asculte profunzimile lor, inima lor. Aceasta este foarte important, pentru că este nevoie să învăţăm că în adâncurile noastre se află prezenţa lui Dumnezeu şi Dumnezeu ne poate vorbi. Dacă ne deschidem inima, dacă ştim să facem să înceteze zgomotele atâtor voci inutile prin spaţii de tăcere, dacă ne retragem din mulţime, din masa în mişcare şi ne punem în situaţia de solitudine, este posibil să ascultăm tăcerea, să ascultăm inima noastră şi, în străfundul ei, să îl ascultăm pe Dumnezeu care ne vorbeşte”.
